Bucătărie de vară, Babele (General Averescu), Ismail, Basarabia (1936-1939)

1936

În imagine este o membră a echipei regale din satul Babele discutând cu o localnică în bucătăria de vară. Construcția, de forma unei case cu o singură încăpere în miniatură, folosită atâta timp cât vremea o permitea, era ridicată în intregime din paiantă, tencuită și lutuită la interior și la exterior (inclusiv pe acoperișul în două pante și pe horn) și adăpostea cuptorul pentru copt pâinea și vatra deschisă. Asigura adăpost atât pentru femeie cât și pentru foc, satul fiind situat într-o zonă de stepă cu vânt puternic. Echipa regală a fost condusă între 1936-1938 de argeșanul Constantin Dejan, student la teologie și sprijinită de intelectualii satului: primarul Vintilă, preotul Mihai Ghețoiu, învățătorii Dragomir și Bâlhac. În primul an echipa a efectuat cercetarea monografică a localității aplicând metoda de lucru a prof. Gusti, înființând, provizoriu, un cămin cultural, un muzeu al pisciculturii din Delta Dunării și limanuri și ajutând la finalizarea construcției noii școli. Programul întocmit de echipă urmărea ca localitatea să devină un sat model. Se prevedea: 1. la secțiunea pentru asistență socială și cultura sănătății-înființarea unui dispensar uman cu punct farmaceutic și organizarea ajutorării persoanelor aflate în dificultate; 2. la secțiunea pentru cultura muncii-înființarea livezii, pepinierei, grădinii de zarzavat model, a unui atelier cooperatist pentru confecționarea uneltelor de pescuit; 3. la secțiunea pentru cultura minții și a sufletului-cursuri țărănești de alfabetizare, educație gospodărească, sanitară și morala. S-au propus construcții noi: cămin cultural, a dispensar uman, muzeu cu bibliotecă. Satul Babele, atestat documentar în anul 1774, pe malul estic a lacului Ialpug, din Bugeac a făcut parte din România între anii 1856-1878 și 1918-1944. Aici s-a născut mareșalul Alexandru Averescu-comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial, prim-ministru și ministru în mai multe guverne interbelice. După moartea lui, în 1938, satul i-a purtat numele. Din 1947 se numește Ozerne, iar din1991 face parte din raionul Ismail, regiunea Odesa, Ucraina.