Vas ceramic smălțuit în interior, de formă tronconică, cu baza plată, pereții puțin ridicați și marginile evazate. Recipientul prezintă un strat gros de angobă verde pe toată suprafața interioară. Pe alocuri pete de culoare ușor diferită. Fundul și marginile vasului prezintă decor geometrizant incizat: linii succesive, dispuse circular. Pe spate prezintă o ”tortiță” de mici dimensiuni pentru suspendare pe perete. Blidul era utilizat în gospodărie pentru servirea hranei. Prezintă uzură funcțională. Cromatică: cărămiziu (exterior); verde (interior).

Vas tronconic de dimensiuni medii realizat din 28 de doage din lemn de stejar, care sunt strânse cu două cercuri, prinse la capete prin nituire. Cercul superior este prevăzut cu două mânere/toarte care permit manipularea vasului. Vasul era utilizat în gospodărie, însă rolul principal al acestuia era ținerea strugurilor până la tescuirea acestora. Gura este evazată. Culoarea naturală a lemnului

Obiect de uz casnic de formă rotundă, din lemn, cu ambele fețe plate. Prezintă o coadă pentru manipulare. Cromatică: culoarea patinată a lemnului.

Blid de formă tronconică smălțuit la interior și cu exteriorul nesmălțuit. La interior este decorat, pe fond alb, cu motive florale. Marginea farfuriei este delimitată de două cercuri concentrice între care apare un registru de frunze înlănțuite. Cromatică: fond: alb; motive: albastru; verde; maro; maro deschis.

Sfântul Mare Mucenic Haralambie, făcător-de-minuni și vindecător de boli, este cel mai bătrân mucenic din cei prăznuiți de creștini. Este cunoscut ca și făcător-de-minuni, vindecător de boli și ocrotitor al caselor familiilor creștine. Central este pictat Sfântul, îmbrăcat cu veșminte liturgice, arhierești, cu sacos roșu și albastru cobalt, cu dungi albe, epitrahil verde-bronziu, nuanța de verde spanac-avocado-văratic, cu patru cruci, 2 albe, 2 negre, cu mithră și aureolă. Fiind foarte bătrân, are barbă sură, lungă. Cu mâna dreaptă binecuvântează și ține în lanț ciuma, reprezentată antropomorfic și zoomorfic - un om dezbrăcat cu coarne de cornută și de diavol, cu trăsături umane, având secera morții în mână. Ciuma, simbolizând boala incurabilă și moartea, are coarne de diavol, fiind, totodată și păcatul, patima, aducătoare de moartea duhovnicească. În mâna stângă Sfântul Haralambie ține Sfânta Evanghelie închisă. În registrul superior, în dreapta și în stânga sfântului ierarh, sunt doi îngeri serafimi, cu aripile gri-roșu, pe câte o mandorlă de nouri. Sfântul Haralambie este încadrat de două coloane cu boltă, segmentând, astfel, un spațiu arhitectonic de biserică ortodoxă, coloanele fiind împodobite cu flori. Fondul icoanei este cerul albastru-cobalt, împodobit cu elemente astrale, în registrul superior, în interiorul arcadei și în registrul inferior este o alternanță de câmpuri verzi-galbene-albastre, dispuse paralel, pline de flori multicolore. În exteriorul coloanelor și a arcadei fondul icoanei este roz-putred-stacojiu cețos, cu elemente astrale albe și roșii, floricele de câmp și petale alungite, asemenea unor aripi, albastre și roșii, cu dungi albe, pe exteriorul lateral al coloanelor. Icoana se înscrie, ca și realizare artistică în Țara Oltului. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Haralambie.