Sfântul Mare Mucenic Haralambie, făcător-de-minuni și vindecător de boli, este cel mai bătrân mucenic din cei prăznuiți de creștini. Este cunoscut ca și făcător-de-minuni, vindecător de boli și ocrotitor al caselor familiilor creștine. Central este pictat Sfântul, îmbrăcat cu veșminte liturgice, arhierești, cu sacos roșu și albastru cobalt, cu dungi albe, epitrahil verde-bronziu, nuanța de verde spanac-avocado-văratic, cu patru cruci, 2 albe, 2 negre, cu mithră și aureolă. Fiind foarte bătrân, are barbă sură, lungă. Cu mâna dreaptă binecuvântează și ține în lanț ciuma, reprezentată antropomorfic și zoomorfic - un om dezbrăcat cu coarne de cornută și de diavol, cu trăsături umane, având secera morții în mână. Ciuma, simbolizând boala incurabilă și moartea, are coarne de diavol, fiind, totodată și păcatul, patima, aducătoare de moartea duhovnicească. În mâna stângă Sfântul Haralambie ține Sfânta Evanghelie închisă. În registrul superior, în dreapta și în stânga sfântului ierarh, sunt doi îngeri serafimi, cu aripile gri-roșu, pe câte o mandorlă de nouri. Sfântul Haralambie este încadrat de două coloane cu boltă, segmentând, astfel, un spațiu arhitectonic de biserică ortodoxă, coloanele fiind împodobite cu flori. Fondul icoanei este cerul albastru-cobalt, împodobit cu elemente astrale, în registrul superior, în interiorul arcadei și în registrul inferior este o alternanță de câmpuri verzi-galbene-albastre, dispuse paralel, pline de flori multicolore. În exteriorul coloanelor și a arcadei fondul icoanei este roz-putred-stacojiu cețos, cu elemente astrale albe și roșii, floricele de câmp și petale alungite, asemenea unor aripi, albastre și roșii, cu dungi albe, pe exteriorul lateral al coloanelor. Icoana se înscrie, ca și realizare artistică în Țara Oltului. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Haralambie.

Unknown artist

Sfântul Mare Mucenic Haralambie, făcător-de-minuni și vindecător de boli, este cel mai bătrân mucenic din cei prăznuiți de creștini. Este cunoscut ca și făcător-de-minuni, vindecător de boli și ocrotitor al caselor familiilor creștine. Central este pictat Sfântul, îmbrăcat cu veșminte liturgice, arhierești, cu sacos roșu și albastru cobalt, cu dungi albe, epitrahil verde-bronziu, nuanța de verde spanac-avocado-văratic, cu patru cruci, 2 albe, 2 negre, cu mithră și aureolă. Fiind foarte bătrân, are barbă sură, lungă. Cu mâna dreaptă binecuvântează și ține în lanț ciuma, reprezentată antropomorfic și zoomorfic - un om dezbrăcat cu coarne de cornută și de diavol, cu trăsături umane, având secera morții în mână. Ciuma, simbolizând boala incurabilă și moartea, are coarne de diavol, fiind, totodată și păcatul, patima, aducătoare de moartea duhovnicească. În mâna stângă Sfântul Haralambie ține Sfânta Evanghelie închisă. În registrul superior, în dreapta și în stânga sfântului ierarh, sunt doi îngeri serafimi, cu aripile gri-roșu, pe câte o mandorlă de nouri. Sfântul Haralambie este încadrat de două coloane cu boltă, segmentând, astfel, un spațiu arhitectonic de biserică ortodoxă, coloanele fiind împodobite cu flori. Fondul icoanei este cerul albastru-cobalt, împodobit cu elemente astrale, în registrul superior, în interiorul arcadei și în registrul inferior este o alternanță de câmpuri verzi-galbene-albastre, dispuse paralel, pline de flori multicolore. În exteriorul coloanelor și a arcadei fondul icoanei este roz-putred-stacojiu cețos, cu elemente astrale albe și roșii, floricele de câmp și petale alungite, asemenea unor aripi, albastre și roșii, cu dungi albe, pe exteriorul lateral al coloanelor. Icoana se înscrie, ca și realizare artistică în Țara Oltului. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Haralambie.