Secvențe din Muzeul Satului, poarta bordeiului Castranova; în spate pătulul de porumb (1988)

Ioan George Andron · 1988

Poarta bordeiului Castranova; în spate pătulul de porumb. În 1936 la 17 mai, în București - capitala României - s-a născut un sat. Un sat - muzeu, care a fost primit cu interes de personalitățile vremii, dar și de regele Carol al II-lea. Este situat în nordul capitalei, pe malul lacului Herăstrău fiind rezultatul a peste 10 ani de cercetări complexe realizate de Școala Sociologică de la București, condusă de profesorul și sociologul Dimitrie Gusti. Monumentele sunt amplasate după criterii geografice și istorice, ocupând un loc aparte atât prin originalitatea sistemului de expunere în aer liber, cât și prin diversitatea și valoarea monumentelor sale. Obiectivul aparatului de fotografiat aduce în fața privitorului o imagine din Muzeul satului - exterior bordei Castranova; în spate pătulul de porumb. Bordeiul este o formă străveche de locuință datând din perioada neolitică, fiind caracteristic Olteniei de sud și îngropată pe jumătate în pământ. Bordeiul din satul Castranova, jud. Dolj, datează de la mijlocul sec. Al XIX lea. Planul cuprinde patru încăperi: „gârliciul”- în pantă, camera „la foc”, camera de locuit și „celarul”. Pereții longitudinali sunt căptușiți cu lemn din stejar masiv tăiate și fasonate cu toporul din arbori seculari. Pereții transversali sunt zidiți din cărămida, în ei fiind încastrate cele patru furci care susțin grinda principală a construcției. Bordeiul Castranova are o încăpere centrală de dimensiuni mari, într-un colț vatra cu horn larg, încăpere care se numește ”la foc”. Din această încăpere se trece în odaia de locuit numită ”la sobă” încălzirea făcându-se cu o sobă ”oarbă” (încălzirea sobei se face din odaia la foc). În partea opusă camerei ”la sobă” se află depozitul de alimente (celarul), cu butoaie, lăzi, hambare, saci. În exterior, bordeiele apar ca niște movile de pământ cu formă neregulată, acoperite cu iarbă și vegetație sălbatică, cu șarpanta din trunchiuri de stejar cioplite cu barda („mârtaci”), peste care s-au pus straturi succesive de trestie, paie și pământ. Intrarea în bordei este realizată printr-un ”gârlici” în pantă, flancat de două „cosoroabe” sculptate în formă de cap de cal. În fața bordeiului, lângă intrarea în ”gârlici” este un scaun dintr-o rădăcină de copac. Împrejmuirea este din șipci de lemn, iar cei doi stâlpi de la poarta de intrare în curte sunt tăiați în imagini antropomorfe. În curtea bordeiului se află și un pătul de porumb. Acesta este o construcție de formă dreptunghiulară, cu o singură încăpere, cu o deschidere pentru acces. Pătulul este înălțat pe stâlpi de stejar, iar pereții sunt din împletitură din nuiele țesută pe pari între stâlpi și grinzi. Învelitoarea este, ca și la bordei, din paie. Muzeul păstrează și conservă ceea ce oamenii au produs de-a lungul veacurilor sub raportul culturii materiale și spirituale. Aici, sunt adunate, clasificate și păstrate cu grijă vestigiile trecutului, precum și realizările contemporane, pentru a fi transmise generațiilor viitoare. Totul în jur este acoperit cu o pătură albă, imaculată și pufoasă de zăpadă. Crengile copacilor atârnă sub greutatea zăpezii care-i apasă.