Sfântul Mare Mucenic Haralambie, făcător-de-minuni și vindecător de boli, este cel mai bătrân mucenic din cei prăznuiți de creștini. Este cunoscut ca și făcător-de-minuni, vindecător de boli și ocrotitor al caselor familiilor creștine. Central este pictat Sfântul, îmbrăcat cu veșminte liturgice, arhierești, cu sacos albastru bleu-ciel cu dungi subțiri albe, cu felon-omofor roșu vermillon cu interiorul galben-ocru și epitrahil albastru regal, cu o cruce albă centrală și aureolă. Cu mâna dreaptă binecuvântează și cu mâna stângă ține Sfânta Evanghelie închisă și în lanț ciuma, reprezentată antropomorfic și zoomorfic - o vietate goală și diavol, cu trăsături umane. Ciuma, simbolizând boala incurabilă și moartea, are coarne de diavol, fiind, totodată și păcatul, patima, aducătoare de moartea duhovnicească. Fondul central este cerul albastru ceruleum, regal, senin. Întreaga compoziție iconografică este încadrată de elemente decorative arhitecturale: două coloane cu linii șerpuitoare oblice albastre și roșii și o arcadă-boltă cărămizie, ca de cărămidă, pe un zid albastru cu două elemente florale albe, trandafiri. Cromatica este caldă, senină și armonioasă: roșu vermillon, cărămiziu, albastru ceruleum, regal, cafeniu, galben, brun, bronziu, alb, negru. Icoana este de Țara Făgărașului. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Haralambie.

Unknown artist

Sfântul Mare Mucenic Haralambie, făcător-de-minuni și vindecător de boli, este cel mai bătrân mucenic din cei prăznuiți de creștini. Este cunoscut ca și făcător-de-minuni, vindecător de boli și ocrotitor al caselor familiilor creștine. Central este pictat Sfântul, îmbrăcat cu veșminte liturgice, arhierești, cu sacos albastru bleu-ciel cu dungi subțiri albe, cu felon-omofor roșu vermillon cu interiorul galben-ocru și epitrahil albastru regal, cu o cruce albă centrală și aureolă. Cu mâna dreaptă binecuvântează și cu mâna stângă ține Sfânta Evanghelie închisă și în lanț ciuma, reprezentată antropomorfic și zoomorfic - o vietate goală și diavol, cu trăsături umane. Ciuma, simbolizând boala incurabilă și moartea, are coarne de diavol, fiind, totodată și păcatul, patima, aducătoare de moartea duhovnicească. Fondul central este cerul albastru ceruleum, regal, senin. Întreaga compoziție iconografică este încadrată de elemente decorative arhitecturale: două coloane cu linii șerpuitoare oblice albastre și roșii și o arcadă-boltă cărămizie, ca de cărămidă, pe un zid albastru cu două elemente florale albe, trandafiri. Cromatica este caldă, senină și armonioasă: roșu vermillon, cărămiziu, albastru ceruleum, regal, cafeniu, galben, brun, bronziu, alb, negru. Icoana este de Țara Făgărașului. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Haralambie.