Sfinții Împărați Constantin și Elena

Parte componentă a unor podoabe mai complexe - „lanțuri cu inele”, purtate pentru protecție și prestanță, pentru a arăta comunității cinstea femeii, dar și la podoaba specifică costumului pădurencelor, numită „chei pe chici”, în fapt o bucată de piele peste care sunt montate mici plăcuțe din aramă, turnate în tipare, împodobite cu nasturi colorați și de care se atârnă atât inele, cât și chei, legată sub centură, pe șold. Inelele erau primite de viitoarea nevastă de la mamă, soacră sau și le procura singură de la târg. Podoabele se purtau doar la tinerețe, până pe la 30 de ani, când femeia schimba cămașa roșie (însemn al tinereții) cu cămașa neagră (însemn al maturității și al bătrâneții). Erau purtate zi de zi, pentru protecție, atunci când nevasta mergea la pădure cu mâncare pentru bărbatului său. Zgomotul produs în mișcare de cheile și inelele de pe lanțuri speriau jivinele pădurii. De asemenea, se purtau la sărbători pentru a acompania muzica și dansul de la horă, ca niște zurgălăi. Decorul inelului se desfășoară pe banda inelului, mai bogat în partea frontală și mai simplu în rest. Ornamentele gravate sunt dispuse în 3 chenare cu laturile zimțate. În chenarul central se distinge o cruce în X gravată, peste care a fost încrustată litera H cu cele două laturi verticale în ciclamen și latura orizonatală în roșu, încadrată de două puncte albastre în centru. În fiecare chenar lateral se distinge câte o cruce în X gravată peste care au fost încrustate o linie orizontală cilcamen și două puncte roșii. Restul benzii inelului este decorat cu o linie în zig - zag, gravată. Cromatică: culoarea naturală a metalului, ciclamen, albastru, roșu.

Cutia are formă dreptunghiulară alungită, rotunjită la capete. Pe față este decorată cu două flori: o lalea și o floare cu patru petale înscrisă. Pe una din părțile laterale are două lalele într-un vas și pe cealaltă o singură lalea și inscripția incizată „LLJ 1870”. Lemnul este lăcuit. Pe fund are numai un chenar cu linii curbe și drepte.

În antichitate oul roșu era considerat simbol al creării Cosmosului. Preluat de creștini, obiceiul decorării ouălor de Paști are strânsă legătură cu sângele - moartea și învierea lui Iisus Hristos, creatorul lumii creștine. În lumea satului tehnica decorării ouălor cunoaște o explozie de motive decorative, de la cele mai simple (monocrome), până la cele mai complexe, denumite „ouă muncite”, decorate pe toată suprafața cu o mare diversitate de ornamente, inspirate din mediul înconjurător. Pe fondul în tonuri de brun, decorul se desfășoară în registre distincte, dispuse longitudinal sub forma unui brâu central și 2 medalioane. Brâul este delimitat cu linii verzi, franjurate pe o parte și compartimentat în pătrate, apoi în triunghiuri, având ca decor motivul cârligul ciobanului. Cele 2 medalioane, unul cu marginea franjurată în interior, celălalt simplu, au ca decor o floare stilizată cu petale albastre și un romb ce sugerează pistilul acesteia. Floarea este încadrată de un cerc decorat la exterior cu lalele stilizate, dispuse simetric. Cromatică: maro-brun, alb, verde, albastru, roșu, negru.

cană