Sfântul Ierarh Nicolae (variantă a icoanei Sfânții Trei Ierarhi)

În antichitate oul roșu era considerat simbol al creării Cosmosului. Preluat de creștini, obiceiul decorării ouălor de Paști are strânsă legătură cu sângele - moartea și învierea lui Iisus Hristos, creatorul lumii creștine. În lumea satului tehnica decorării ouălor cunoaște o explozie de motive decorative, de la cele mai simple (monocrome), până la cele mai complexe, denumite „ouă muncite”, decorate pe toată suprafața cu o mare diversitate de ornamente, inspirate din mediul înconjurător. Pe fondul alb, decorul se desfășoară sub forma unui registru longitudinal, descriind un șir de medalioane circulare cu fondul simplu sau hașurat. Primele înscriu flori cu patru petale și o cruce gamată în mijloc, fiind completate de câte 4 frunze trilobate, iar celelalte 4 frunze de stejar în albastru și roșu, ce se regăsesc și între medalioane, dar în tonuri de galben, alternând cu boboci stilizați în nuanțe de roz. Lateral se distinge câte un medalion circular cu același decor ca cel pe fond alb, descris mai sus. Cromatică: alb, negru, galben, roșu, albastru.

Cofă cu capacul basculând cu ajutorul unui cui de lemn, prins de partea superioară a mânerului. Capacul are marginile din afară teșite și are în partea opusă toartei un cioc pentru apucat și ridicat. Obiectul era legat cu patru cercuri de alun, două la bază și două la gură, dar îi lipsește ultimul cerc de jos. Toată fața capacului și partea de sus a vasului sunt decorate cu adâncituri făcute cu fierul roșu (pirogravate): două rânduri de puncte deasupra cercurilor de la gura vasului și cinci rânduri similare sub aceste cercuri din alun.

Fluier de dimensiuni mici cu șase deschizături pentru degete, grupate în două registre. Este specific centrului Hodac din jud. Mureș. Este decorat în întregime cu ornamente geometrice realizate prin incizie: linii hașurate, cercuri. Păstrează culoarea naturală a lemnului.

Lingurile care au coada decorată sunt linguri pentru decor, nu pentru mâncat. Sunt obiecte formate din coadă și găvan. Găvanul este lung și ascuțit, iar coada subțire terminată în formă de pasăre, în piciare pe cuib, cu gâtul întors astfel încât lingura poate fi agățată de coadă și expusă. Sunt incizate stilizat, cu dalta, penele păsării, care are trei adăncituri punctate. Sub ”cuibul”, punctat și el de două ori este un bulb ca o floare. Coada este incizată cu motivul dintelui de lup, în două rânduri care se prelungesc și se ramifică pe picioarele păsării.