Gallery›Romanian Peasant Museum›Maica Domnului cu Pruncul
Maica Domnului cu Pruncul
Romanian Peasant Museum

Maica Domnului cu Pruncul

Unknown artist

CC0 — Public Domain
Romanian Peasant Museum

Piesă alcătuită din icoana propriu-zisă, ramă și dos la ramă. Scena o reprezintă pe Maica Domnului de tip Hodighitria (Călăuzitoarea) cu Pruncul Iisus (Emanuel) în brațe. Îmbrăcată în maforion roșu, care exprimă bucuria sa, Maica poartă aureolă cu motive vegetale. Aureola lui Iisus este simplă cu însemnele caracteristice. Din cauza lipsei de spațiu, icoana pare înghesuită. Pe fond apar motive florale care înconjoară personajele și separă cele două fonduri. Cromatica: albastru ultramarin, alb – fondul

🔒
Order museum-quality prints

Sign in to order prints, canvas, and more of this work. Browsing and full-resolution downloads stay free.

More from Romanian Peasant Museum

masă cu ladă
Romanian Peasant Museum
masă cu ladă
Unknown artist
Obiectul reprezintă un ou încondeiat cu ceară de albine, golit de conținut printr-un orificiu și colorat cu vopsea industrială verde și galbenă. Un brâu longitudinal compus din elemente vegetale de culoare galbenă și verde care sugerează o ramură împarte cîmpul decorativ în două medalioane. În fiecare medalion sînt dispuse flori cu petale galbene (panseluțe) și frunze verzi. La un capăt al oului se distinge o panglică galbenă utilizată pentru agățarea oului. Pictarea se realiza prin scufundarea oului în culorile încălzite în care se adăuga piatră acră, pentru fixare. Ulterior oul, introdus în cuptorul încălzit era șters de ceară și impermeabilizat prin ungere cu ulei vegetal.
Romanian Peasant Museum
Obiectul reprezintă un ou încondeiat cu ceară de albine, golit de conținut printr-un orificiu și colorat cu vopsea industrială verde și galbenă. Un brâu longitudinal compus din elemente vegetale de culoare galbenă și verde care sugerează o ramură împarte cîmpul decorativ în două medalioane. În fiecare medalion sînt dispuse flori cu petale galbene (panseluțe) și frunze verzi. La un capăt al oului se distinge o panglică galbenă utilizată pentru agățarea oului. Pictarea se realiza prin scufundarea oului în culorile încălzite în care se adăuga piatră acră, pentru fixare. Ulterior oul, introdus în cuptorul încălzit era șters de ceară și impermeabilizat prin ungere cu ulei vegetal.
Unknown artist
Buna Vestire; Prorocii
Romanian Peasant Museum
Buna Vestire; Prorocii
Unknown artist
Parte componentă a unor podoabe mai complexe - „lanțuri cu inele”, purtate pentru protecție și prestanță, pentru a arăta comunității cinstea femeii, dar și la podoaba specifică costumului pădurencelor, numită „chei pe chici”, în fapt o bucată de piele peste care sunt montate mici plăcuțe din aramă, turnate în tipare, împodobite cu nasturi colorați și de care se atârnă atât inele, cât și chei, legată sub centură, pe șold. Inelele erau primite de viitoarea nevastă de la mamă, soacră sau și le procura singură de la târg. Podoabele se purtau doar la tinerețe, până pe la 30 de ani, când femeia schimba cămașa roșie (însemn al tinereții) cu cămașa neagră (însemn al maturității și al bătrâneții). Erau purtate zi de zi, pentru protecție, atunci când nevasta mergea la pădure cu mâncare pentru bărbatului său. Zgomotul produs în mișcare de cheile și inelele de pe lanțuri speriau jivinele pădurii. De asemenea, se purtau la sărbători pentru a acompania muzica și dansul de la horă, ca niște zurgălăi. Decorul inelului se desfășoară pe banda inelului, mai bogat în partea frontală și mai simplu în rest. Ornamentele gravate sunt dispuse în 3 chenare cu laturile zimțate. În chenarul central se distinge o cruce în X gravată, cu 4 puncte, încrustate în ciclamen și un punct albastru în centru. În chenarele laterale sunt gravate reprezentări avimorfe stilizate cu corpul marcat din loc în loc cu puncte încrustate în ciclamen și albastru. Restul benzii inelului este decorat cu o linie în zig -zag, gravată. Cromatică: culoarea naturală a metalului, ciclamen, albastru.
Romanian Peasant Museum
Parte componentă a unor podoabe mai complexe - „lanțuri cu inele”, purtate pentru protecție și prestanță, pentru a arăta comunității cinstea femeii, dar și la podoaba specifică costumului pădurencelor, numită „chei pe chici”, în fapt o bucată de piele peste care sunt montate mici plăcuțe din aramă, turnate în tipare, împodobite cu nasturi colorați și de care se atârnă atât inele, cât și chei, legată sub centură, pe șold. Inelele erau primite de viitoarea nevastă de la mamă, soacră sau și le procura singură de la târg. Podoabele se purtau doar la tinerețe, până pe la 30 de ani, când femeia schimba cămașa roșie (însemn al tinereții) cu cămașa neagră (însemn al maturității și al bătrâneții). Erau purtate zi de zi, pentru protecție, atunci când nevasta mergea la pădure cu mâncare pentru bărbatului său. Zgomotul produs în mișcare de cheile și inelele de pe lanțuri speriau jivinele pădurii. De asemenea, se purtau la sărbători pentru a acompania muzica și dansul de la horă, ca niște zurgălăi. Decorul inelului se desfășoară pe banda inelului, mai bogat în partea frontală și mai simplu în rest. Ornamentele gravate sunt dispuse în 3 chenare cu laturile zimțate. În chenarul central se distinge o cruce în X gravată, cu 4 puncte, încrustate în ciclamen și un punct albastru în centru. În chenarele laterale sunt gravate reprezentări avimorfe stilizate cu corpul marcat din loc în loc cu puncte încrustate în ciclamen și albastru. Restul benzii inelului este decorat cu o linie în zig -zag, gravată. Cromatică: culoarea naturală a metalului, ciclamen, albastru.
Aurel Costa