Candelă de lemn cu următoarele părți; suport de fixare în perete, partea superioară traforată cu motive florale, 4 lanțuri de lemn articulate câte 2 cu o piesă de legătură; ornamentate cu șiruri de găuri; candela propriu-zisă; octogonală; partea inferioară terminată cu o cheie de lemn și un cocoloș de fir auriu metalic.

Recipient de lut de formă sferoidală cu gâtul evazat și buza ușor răsfrântă. Prezintă o toartă lată și arcuită, care pleacă de la gât și se termină în partea mediană a vasului. Decorat în partea centrală a corpului, în relief, cu alveole făcute cu bățul: un registru de motive geometrice alcătuit dintr-un șir de romburi înlănțuite, duble, cu linii frânte și puncte alternative. Pe umerii vasului, este incizată o linie circulară. Cromatică: fond: interior cărămiziu, exterior maro.

Instrument de suflat de formă tronconică și lungime mare realizat din doage înfășurate în scoarță de copac. Neornamentat. Cromatică: culoarea patinată a lemnului.

Mântuitorul Iisus Hristos, fiind răstignit pe Cruce, are în dreapta pe Sfântul Împărat Constantin cel Mare, în locul ucenicului cel iubit, care a stat lipit de pieptul Învățătorului, la Cina cea de Taină, mai precis, în locul Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan Teologul, Evanghelistul Iubirii și în stânga pe Sfânta Împărăteasă Elena, mama Sfântului Constantin, în locul Maicii Domnului Îndurerate, Jalnică și Plângătoare. Veșmintele Sfinților Împărați sunt sacosuri albe cu dungulițe roșii și albastre și mantii roșii vermillon. Mântuitorul Iisus Hristos Răstignit pe Cruce are o țesătură gri-antracit în jurul mijlocului și a coapselor. Fondul icoanei este cerul albastru ceruleum și în registrul inferior, în spatele Crucii este un spațiu galben-solar, prefigurând Lumina Învierii Domnului Iisus Hristos. Întreaga tematică iconografică este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format dintr-o ghirlandă de bujori și trandafiri, 4 ruje. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, albastru ceruleum, gri antracit, galben solar, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Constantin cu Elena. Icoana este mai rară, datorită abordării tematicii iconografice. Icoana este de Nicula.

Scena Cinei celei de Taină se desfășoară într-un interior sugerat de elemente arhitectonice, coloane, drapaje din draperii. Interiorul casei este albastru și ferestrele roșii. În centrul icoanei este Mântuitorul Iisus Hristos binecuvântând mâncarea, la masă, alături de ucenici și apostoli. Cu mâna stângă ține Potirul și cu mâna dreaptă ridică pâinea dăruindu-le-o ucenicilor. Este Timpul Euharistiei! Pe masă sunt așezate tacâmuri și farfurioare verzi kaki și brune.Personajele au chipurile expresive, veșmintele personajelor și faldurile feței de masă albă au volume și drapaje. Compoziția este încadrată cu elemente de arhitectură, draperii, coloane, creîndu-se, astfel, intimitatea Cinei celei de Taină. Totul este concentric, strângându-se în jurul Potirului. Se întrezărește o cruce formată din axa verticală Potirul și candela și cea orizontală - brațele Îmbrățișării Mântuitorului - Dragostea jertfelnică atotcuprinzătoare. Pictura este specifică Mărginimii Sibiului și datorită petelor de culoare, de o ingenuuă naivitate a artistului anonim. Pe zidul albastru din registrul îndepărtat este inscripția în româno-chirilică Cina cea de Taină. Icoana este întunecată și datorită culorilor reci ale veșmintelor Mântuitorului și ale ucenicilor: brun-cafeniu, roșcat și verde-mușchi-de-pădure. Atmosfera de taină este dată și de albastrul zidurilor casei și ferestrele roșii, de înserare. Albul este doar pe trăsăturile chipurilor, fața de masă și picioarele desculțe și în sandale ale ucenicilor. Rama icoanei este pictată cu brun-roșcat și acajou, cu încărcătură decorativă. Pe lângă desenul stângaci, cromatica puternică și brută, ceea ce mai reprezintă icoanele din Mărginimea Sibiului sunt și elementele de arhitectură albastră. Cromatica: albastru, roșu, brun-roșcat, cafeniu, verde, gri, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Cina cea de Taină.