Ustensilă întrebuințată în gospodărie în preparea și servirea hranei. Lingură mare cu căucul oval (aproape rotund) și coada lățită la vârf și ascuțită. Lingura este confecționată dintr-o bucată de lemn, prin cioplire și scobire. Coada, patrulateră în secțiune, este arcuită în zona mediană. Nedecorată. Cromatică: culorea patinată a lemnului.

Trupul Mântuitorului Iisus Hristos, fiind coborât de pe cruce, este învelit în țesătura giulgiului alb, ca într-o albie sau înfășare a unui prunc. Maica Domnului împreună cu Sfinții Iosif din Arimateea, Nicodim și două femei mironosițe aducătoare de mir țin în brațe trupul Mântuitorului. Compozițional se creează astfel o imagine concentrică de corabie, cu Crucea Răstignirii ca și catarg, corabia prefigurând Biserica. Giulgiul și îmbrățișarea celor apropiați, uniți întru dragoste și suferință, reprezintă axa orizontală perpendiculară pe Cruce. Maica Domnului Îndurerată, Jalnică și Plângătoare este înveșmântată în mantie cu maforion negru, Sfinții Iosif și Nicodim au rozul amestecat cu nuanța de roșu-vermillon în veșminte și cele două femei mironosițe poartă vase cu mir, în formă de alabastru. Mironosițele sunt primele martore ale Învierii Domnului Iisus Hristos. Compoziția este echilibrată, simetrică și circulară. În registrul superior, lateral lângă Cruce este un înger martor și păzitor. Cromatica este alcătuită din roșu vermillon, albastru ceruleum, galben-ocru, roz, alb și negru. Fondul icoanei este un cer albastru ceruleum deschis. Trăsăturile personajelor sunt fin desenate, tristețea și durerea dezvăluindu-se. În inscripție româno-chirilică se dezvăluie pe cruce ICXC Iisus Hristos Îngroparea.

Recipient de formă bitronconică cu gâtul scurt și gura prevazută cu inel circular. Diametral opus mânerul avem un ”țuț” prelung pentru ușurarea turnării lichidelor. Decorul este amplasat pe toata suprafața ulciorului și este compus din motive florale (pansea) și motive geometrice (linii drepte și vălurite). Cromatică: fond: maron- cărămiziu; motive: maron închis, verde, alb.

Sfântul Mare Mucenic Haralambie, făcător-de-minuni și vindecător de boli, este cel mai bătrân mucenic din cei prăznuiți de creștini. Este cunoscut ca și făcător-de-minuni, vindecător de boli și ocrotitor al caselor familiilor creștine. Central este pictat Sfântul, îmbrăcat cu veșminte liturgice, arhierești, cu sacos roșu vermillon-vișiniu, cu epitrahil roz-putred-stacojiu, cu patru cruci, cu mithră și aureolă. Fiind foarte bătrân, are barbă sură, lungă. Cu mâna dreaptă Binecuvântează și ține în lanț ciuma, reprezentată antropomorfic și zoomorfic - un om dezbrăcat cu coarne de cornută și de diavol, cu trăsături umane, având secera morții în mână. Ciuma, simbolizând boala incurabilă și moartea, are coarne de diavol, fiind, totodată și păcatul, patima, aducătoare de moartea duhovnicească. În mâna stângă Sfântul Haralambie ține Sfânta Evanghelie închisă. În registrul superior, în dreapta și în stânga sfântului ierarh, sunt două flori roșii supradimensionate, flori de câmp, ce înlocuiesc prezența a doi îngeri serafimi. Sfântul Haralambie este încadrat de două coloane cu boltă, segmentând, astfel, un spațiu arhitectonic de biserică ortodoxă, coloanele fiind împodobite cu flori. Fondul icoanei este cerul albastru-cobalt, împodobit cu elemente punctiflorale albe, în registrul superior, în interiorul arcadei și în registrul inferior este o alternanță de câmpuri verzi-galbene, dispuse paralel, pline de flori roșii. În exteriorul coloanelor și a arcadei fondul icoanei este văzduhul verde-văratic, cu elemente astrale și florale stilizate roșii. Coloanele roz sunt înfășurate de linii albe, dispuse în zig-zag. Icoana este din Țara Oltului. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Haralambie.

Vasul ceramic este de formă tronconică. Prezintă decor central: motive florale stilizate și cercuri concentrice. Pe margine sunt dispuse frunze si cercuri concentrice. Cromatică: fond: cărămiziu; motive: maro închis; alb.