Recipient de formă bitronconică cu gâtul scurt și gura prevazută cu inel circular. Diametral opus mânerul avem un ”țuț” prelung pentru ușurarea turnării lichidelor. Decorul este amplasat pe toata suprafața ulciorului și este compus din motive florale (pansea) și motive geometrice (linii drepte și vălurite). Cromatică: fond: maron- cărămiziu; motive: maron închis, verde, alb.

Obiect monoxil de formă ovoidală. Vasul este cioplit concav. La capete este rotunjit, iar din fiecare colț sunt lăsate alungiri cu rol de mânere. Acestea sunt cioplite în formă de triunghi. În troacă se păstra pâinea după ce era bătută și se răcea. Prezintă urme de uzură funcțională. Cromatică: culoarea patinată a lemnului.

Vas ceramic, tronconic, de dimensiuni reduse, cu baza plată, pereții ușor evazați și buza profilată. După modelarea la roată, a fost pictat decorul floral și geometric stilizat, format din două registre. Pe fundul blidului a fost realizată o floare cu un punct negru la mijloc și petale maro roșcat, cu tulpină, în jurul cărora au fost pictate petalele verzi. Buza vasului a fost și ea decorată cu un registru pictural format din: trei grupuri a câte două puncte (verzi și maro roșcat) și alte trei grupuri a câte patru linii negre. Prezintă uzură funcțională. Cromatică: fond: cărămiziu, crem; motive: verde, maro-roșcat.

Recipient ceramic smălțuit, de mici dimensiuni, având formă bitronconică, cu baza plată, pântecul pronunțat și buza evazată. Ulcica prezintă o toartă, care pornește de sub buză și se unește cu vasul în zona diametrului maxim al acestuia. La interior piesa prezintă un strat gros de angobă crem, iar la exterior a fost angobat maro deschis. Pântecul exterior al ulcelei a fost decorat cu motive fitomorfe stilizate: un vrej vegetal, cu o floare mare albă, cu mijloc negru și alte trei flori mai mic. Tulpina vrejului vegetal este neagră, iar frunzele sunt verzi. Ulcica era folosită atât pentru decorarea interioarelor, cât și pentru servirea băuturilor. Prezintă uzură funcțională. Cromatică: fond: maro deschis (exterior); crem (interior); motive: alb; verde; negru.

Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai roșii. Sfântul este îmbrăcat în straie și mantie roșii și mână caii roșii cu hățurile galbene. Doi Îngeri, înveșmântați în roșu vermillon, cu mânecile și aripile gri-antracit, mână caii cu trăsura Sfântului Ilie. Chipul Sfântului Ilie este unul ascetic, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul. Cele două registre paralele, cerul și pământul, sunt despărțite de un lanț din nouri albi-albaștri-gri, o mandorlă, care lasă Cerurile să se deschidă. Fondul icoanei este cerul albastru regal, în registrul superior, și un câmp galben-chihlimbar, luminos. Întreaga compoziție iconografică este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format dintr-o ghirlandă de 14 ruje-duble, roșii vermillon. Inscripția din româno-chirilică se traduce Ilie Proroc. Compoziția este amplă, dezvoltată pe registre și relații între personaje. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, albastru cobalt-ceruleum, galben chihlimbar, gri antracit, negru, alb. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.