Pieptene pentru cânepă realizat dintr-un suport monoxil din lemn de stejar, de forma unei lopățele, în care au fost fixați dinții metalici, poziționați pe două rânduri paralele. Lopățica propriu-zisă, de formă hexagonală alungită, se finalizează într-un mâner rotunjit care permite manevrarea obiectului. Cei douăzeci și cinci de dinții metalici bătuți în patru fețe și ascuțiți spre vârf, au fost fixați cu ajutorul unei table metalice. Pieptenele pentru cânepă nu prezintă decor. Prezintă uzură funcțională. Cromatică: culoarea naturală a lemnului; culoarea patinată metalului.

Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai roșii. Sfântul este îmbrăcat în straie brun-kaki și mantie roșie și mână caii cu aripile verzi-galbene-aurii. Chipul Sfântului Ilie este unul ascetic, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul. În registrul inferior sunt Sfântul Prooroc Elisei, ucenicul Sfântului Ilie, care așteaptă cojocul aruncat și un car cu doi boi albi, care ară pământul în aceeași direcție, în care zboară caii roșii. Cele două registre paralele, cerul și pământul, sunt despărțite de un lanț din nouri albi, o mandorlă, care lasă Cerurile să se deschidă. Între registre paralele există comunicare și interferență, atât semantică, cât și cromatică. Cerurile albastre, ușor-înnourate, de apus de soare, au firicele de lumini și umbre și ațele albe și roșii. Întreaga narațiune este segmentată de lanțuri de nouri, mandorle mari sau mici, albe sau gri-brune. Compoziția este amplă, dezvoltată pe registre și relații între personaje. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, alb, albastru ceruleum și regal, verde mușchi-de-pădure, galben-chihlimbar, ocru, auriu-bronziu, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Ilie. Icoana este de Țara Oltului. Ceea ce este deosebit în această icoană este peștera din registrul inferior, unde trăiește ascetul Sfânt Ilie. Peștera este galbenă solară, lumina este a sfântului. Peștera luminată este cheia întregii icoane.

Suveica este formată dintr-o singură bucată de lemn, ovală, având capetele ascuțite. Partea din mijloc, scobită, formează două brațe arcuite. Cromatică: culoarea naturală a lemnului.

Maica Domnului Îndurerată este pictată în proporție obișnuită la această tematică iconografică, ocupând două treimi din suprafața icoanei. Poartă un maforion negru, căptușit cu interiorul albastru cobalt, regal, cu elemente decorative florale. Are bordura dantelată cu foiță aurie. În registrul inferior dreapta, este redat Mântuitorul Iisus Hristos răstignit pe cruce, simbolizând jertfa, patima, durerea, tristețea Maicii Fiului Lui Dumnezeu. În registrul superior îndepărtat, sunt câteva elemente de arhitectură stilizată, spațializând narațiunea. În registrul superior, sunt Sfinții Arhangheli Mihai și Gavriil, pe mandorle de nouri rotunzi. Cromatica este armonioasă: negru, albastru ultramarin, cobalt, regal, bleumarin, gri, roșu vermillon, auriu, alb. Inscripția din româno-chirilică este tradusă MP IC XC Maica Domnului Preacurată Iisus Hristos Mihail Gavriil. Se remarcă desenul rafinat, trăsăturile Chipului Maicii Domnului de o frumusețe rară - ochii și privirea.

Scăunelul cu șezutul format dintr-o placă rotundă, ușor alveolată; interior cu profil concav și exteriorul convex sprijinit pe trei picioare fixate simetric în baza scaunului și dispuse oblic. Cromatică: culoarea patinată a lemnului.