Piesă de mobilier alcătuită dintr-un blat masiv, dreptunghiular, și patru picioare cioplite în mai multe fețe, fixate la capete în icuri, oblic, prin partea inferioară a blatului. Prezintă o fisură longitudinală, care se întinde pe circa două treimi din lungimea blatului. Are culoarea naturală a lemnului patinat.

Sfânta familie este o temă iconografică des întâlnită în spațiul apusean. Fecioara Maria și sfântul Iosif , avându-l între ei pe Isus copil, sunt redați în mișcare, pe un fundal romantic, cu vegetație bogată, înconjurați de un chenar floral (trandafiri mari, crini, etc, într-o multitudine de culori). Deasupra sfintei familii, Dumnezeu Tatăl, redat bust, pe nori, înconjurat de îngeri și Duhul Sfânt, reprezentat ca porumbel alb, într-un nimb luminos, revărsând raze asupra lui Isus. Veșmintele lungi, specifice epocii, fără a respecta cromatica simbolică specifică picturii bizantine și nici croiala(maphorionul Mariei). Iosif ține în mâna stângă un crin alb, atributul Mariei, iar aceasta toiagul, pe care îl poartă de obicei Iosif. Posibil să fie o inversiune simbolică sau o eroare. Ambii încălțați cu sandale, Isus desculț. Nimburile luminoase se proiectează pe fundalul bleu. Paleta cromatică variată, culorile vii, nuanțate, imprimă o notă de optimism.Iconografia catolică se remarcă prin maniera realistă de tratarea a personajelor sfinte. Rama- fond brun roșcat, decor vălurit, realizat prin eliminarea culorii.

Ochiul Dragostei

Icoașanț

Icoa spa