O bucată de scândură de formă dreptunghiulară, ușor mai lată în zona mediană, cu două orificii mici la extremități. La mijloc prezintă mai multe cuie lungi și ascuțite metalice prinse de scândura-suport cu ajutorul unei plăci circulare din lemn fixată cu cuie. De o parte și alta a cuielor pentru scărmănat suportul din lemn este incizat cu motive geometrice: două linii orizontale din care pleacă alte două linii oblice sub forma razelor solare. Cromatica: culoarea patinată a lemnului, negru. Prezintă uzură funcțională.

Vas ceramic smălțuit de mici dimensiuni, de formă tronconică, cu baza plată, pereții înalțați și buza evazată. Interiorul strachinei a fost ornamentat cu motive geometrizante și fitomorfe stilizate. Central, pe fundul vasului au fost pictate cinci linii concentrice. Pereții au fost la rândul lor decorați cu trei linii vălurite: două linii punctate, încadrează cea de-a treia linie continuă. De-o parte și alta a grupului de linii, au fost pictate zece flori cu mijlocul verde și frunze galbene. Alte patru linii drepte sunt dispuse circular pe interiorul buzei. Strachina era folosită în gospodărie pentru servirea hranei. Prezintă uzură funcțională. Cromatică: fond: maro roșcat; motive: galben; verde.

Obiect de uz gospodăresc realizat din lemn și prevăzut cu trei coarne mari. Pe axul central ce formează în capăt cornul din mijloc, sunt fixate pe laterală încă două coarne, apoi sunt unite toate trei coarnele printr-o stinghie arcuită, lată, în apropierea cozii. Piesa este întărită cu cuie. Cromatică: culoarea naturală a lemnului.

Ulcior de formă bitronconică cu gâtul lung și toartă. În partea frontală avem un ”țuț” pentru turnat lichidele din recipient, acesta este destul de mult înclinat spre orizontală. Decorul este amplasat pe toată suprafața și cuprinde motive geometrice și motive florale. Cromatică: fond: maro; motive: verde; alb; maro închis.

Sfântul Mare Mucenic Haralambie, făcător-de-minuni, este cel mai bătrân mucenic din cei prăznuiți de creștini. Este cunoscut ca și făcător-de-minuni, vindecător de boli și ocrotitor al caselor familiilor creștine. Central este pictat Sfântul, îmbrăcat cu veșminte liturgice, arhierești, cu sacos verde-văratic, felon roșu vermillon și epitrahil galben, cu o cruce mică orange, cu aureolă. Fiind foarte bătrân, are barbă albă, lungă sură și părul șaten-castaniu lăsat pe umeri. În mâna stângă are Sfânta Evanghelie închisă și cu mâna dreaptă Binecuvântează, și ține în lanț ciuma, reprezentată antropomorfic. Ciuma, simbolizând boala incurabilă și moartea, are secera în mână și coarne de diavol, fiind, totodată și păcatul, patima, aducătoare de moartea duhovnicească. În registrul superior, în dreapta este Dumnezeu-Tatăl Binecuvântând, de pe o mandorlă de nouri albi-crem și în stânga sfântului ierarh, este un înger îngenuncheat pe un nor, cu aripile galbene, care așează cununa de mucenicie pe capul Sfântului Haralambie. În registrul inferior, este o alternanță de câmpuri galbene-verzi cu elemente florale de câmp, iar în registrul mediu sunt elemente de arhitectură. Fondul icoanei este cerul albastru regal cu steluțe albe-roșii, astfel creându-se o simetrie compozițională. Cromatica este armonioasă: albastru regal, cobalt, roșu vermillon, galben chihlimbar, verde văratic, brun, bej, crem, alb, negru se întrepătrunde estetic cu detaliile minuțioase ale desenului. Inscripția din româno-chirilică se traduce IC XC Iisus Hristos Sf Mucenic Haralambie. Icoana este din Țara Oltului, Șcheii Brașovului.