Ulcior de formă bitronconică cu gâtul lung și toartă. În partea frontală avem un ”țuț” pentru turnat lichidele din recipient, acesta este destul de mult înclinat spre orizontală. Decorul este amplasat pe toată suprafața și cuprinde motive geometrice și motive florale. Cromatică: fond: maro; motive: verde; alb; maro închis.

Formă tronconică, format din doage aproximativ dreptunghiulare de dimensiuni inegale. Unul din doage este mai lung (formează mânerul) pentru manipulare, circular, strunjit. La bază și la gură doagele sunt fixate prin două cercuri metalice, nituite, inegale ca lățime. Cromatică: culoarea patinată a lemnului.

Icoana este de iconostas, pictată într- manieră barocă. Maica Domnului este ridicată în timpul de rugăciune și ascultare, smerenie și primire de bunăvoie. Dumnezeu-Fiul și Maica Domnului sunt înveșmântați în roșu vermillon și brun-negru, Dumnezeu-Tatăl este înveșmântat în crem-bej. În registrul îndepărtat superior este cerul luminos deschis, Dumnezeu-Fiul ține pe brațul stâng Crucea, iar Maica Domnului are mâinile împreunate în cruce pe piept. Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul așează împreună coroana de împărăteasă a Cerurilor pe capul Fecioarei Maria. În registrul superior, printr-o mandorlă de nouri și un semicerc de raze solare, deschizându-se cerurile, se coboară Sfântul Duh, sub forma unui porumbel, pe un mănunchi de raze de lumină. Maica Domnului este încoronată ca Împărăteasa Cerurilor de către Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul. Inscripția în româno-chirilică se traduce Sfânta Treime Sfântul Duh. Cromatica este armonioasă: roșu stacojiu, negru, brun, bej, gri, alb, auriu. Trăsăturile chipurilor sunt expresive. Icoana este pictată în manieră barocă. Intreaga compoziție iconografică este armonios echilibrată structural, pe o multitudine de nouri și mandorle de nouri rotunzi, reprezentând spațiul de interferență a pământului cu Împărăția Cerurilor, uimitoare fiind prezența chipurilor de îngeri care locuiesc nourii. Icoana este de la începutul secolului al XIX-lea, din Rășinari, Mărginimea Sibiului.

Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai roșii. Sfântul este îmbrăcat în straie negre și mantie roșie și mână caii cu aripile tot roșii, cu harnașamentul auriu. Chipul Sfântului Ilie este unul ascetic, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul. În registrul inferior sunt Sfântul Prooroc Elisei, ucenicul Sfântului Ilie, care prinde cojocul aruncat și un țăran plugar, care se presupune că ar fi Adam. Cele două registre paralele, cerul și pământul, sunt despărțite de un lanț din nouri albi-gri, o mandorlă, care lasă Cerurile să se deschidă. Asemenea țăranului plugar, care ară pământul, așa și Sfântul Ilie Tesviteanul ară Cerurile cu carul de foc și biciul în mână. Între cele două registre există comunicare și interferență, atât semantică, cât și cromatică. Fondul este albastrul cobalt întunecat înspre gri-petrol al cerului și în registrul inferior este câmpul cu denivelări brun-ocru și cafeniu-bronziu, cu elemente fitomorfe de vegetație - copăcei și arbuști. În registrul superior, sunt Dumnezeu Binecuvântând și Îngerul care îi întinde Sfântului Ilie cununa de mucenicie-sfințenie. Dumnezeu și Îngerul sunt pe două mandorle de nouri albi-cenușii, ferestre deschise dinspre Ceruri. Cromatica este armonioasă și bogată în nuanțe, foarte picturală: roșu vermillon, roz, albastru cobalt, ocru, kaki, gri, brun-maro, negru și alb, bronziu. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sfântul Ilie. Icoana este de Țara Făgărașului. Excelează și în rafinamentul desenului, echilibrul compozițional și armonia cromatică, alternanța gri petrol, ocru și roșu vermillon, cu bronziu fiind deosebită.

Obiectul are o formă avimorfă, fiind prevăzut cu un orificiu în coadă și unul în piept. Ocarina este pictat cu linii drepte curbe și puncte, reprezentând aripile și ochii. Cromatică: fond: maro; decor: verde; alb.