Meliță alcătuită dintr-o bucată de lemn fixată pe stativ, prevăzută cu un cuțit de lemn (limbă)acționat manual și folosită în industria casnică țărănească la melițat, zdrobirea tulpinilor vegetale, firelor de cânepă după topire etc. Melița este compusă din două picioare sprijinite pe două tălpi, care sunt prinse (consolidate median) cu o traversă orizontală. În partea superioară este prevăzută cu elementul de tocare/mărunțire care se acționează manual. Fixarea elementelor este făcută cu cuie din lemn. Cromatică: culoarea patinată a lemnului.

Obiect alcătuit dintr-un blat de formă dreptunghiulară cu laturile scurte tăiate în formă de semicerc, cu patru orificii în care sunt introduse picioarele circulare sau fațetate din lemn. Dosul blatului este întărit cu două șipci late prinse în cuie de fier. Cromatică: culoarea patinată a lemnului. Prezintă uzură funcțională.

Sfântul Mare Mucenic Haralambie, făcător-de-minuni și vindecător de boli, este cel mai bătrân mucenic din cei prăznuiți de creștini. Este cunoscut ca și făcător-de-minuni, vindecător de boli și ocrotitor al caselor familiilor creștine. Central este pictat Sfântul, îmbrăcat cu veșminte liturgice, arhierești, cu sacos, felon, epitrahil, aureolă, pictate cu roșu sângeriu, galben-muștar și albastru ceruleum. Cu mâna dreaptă binecuvintează și cu mâna stângă ține în lanț ciuma, reprezentată antropomorfic - un diavol, cu trăsături umane. Ciuma, simbolizând boala incurabilă și moartea, are coarne de diavol, fiind, totodată și păcatul, patima, aducătoare de moartea duhovnicească. În registrul superior, în dreapta și în stânga sfântului ierarh, sunt două plante cu flori uriașe, înlocuind oarecum într-un mod stilizat pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Sfântul Haralambie este încadrat de două coloane cu boltă, segmentând, astfel, un spațiu arhitectonic de biserică ortodoxă, coloanele fiind împodobite cu flori. Icoana se înscrie, ca și realizare artistică în Țara Făgărașului. Inscripția în româno-chirilică se traduce Sfântul Haralambie. Cromatica este frumoasă și armonioasă: roșu, albastru, galben-muștar, alb, negru. Ceea ce este deosebit în icoană este bogăția elementelor decorative, tronul arhiresc, coloanele, arcada, bolta. Liniuțele albe au un farmec deosebit, scriindu-se astfel o estetică aparte. Interiorul arcadei - alb cu stele roșii și exteriorul coloanelor - albastru cu petale micuțe albe creează a atmosferă deosebită, atât teologic, cât și artistic: curățenia feciorelnică sufletească versus noblețea duhovnicească. Icoana este din Țara Făgărașului, cu o relizare superioară celor din Țara Oltului.

Piesă ceramică, smălțuită în interior, de formă tronconică cu baza plată, pereții înalți și buza profilată. Peste fondul alb au fost realizate prin pictare decorații, ilustrând trei flori, dintre care una cu petale albastre aflată pe fundul vasului, încercuită de o linie maro. Alte două flori, de culoare maro roșcat sunt dispuse pe pereții interiori ai vasului în alternanță cu frunze verzi separate de două registre de linii vălurite, de culoare maro închis. Pe spate prezintă două orificiii pentru suspendare. Blidul era folosit pentru servirea hranei sau ornamentarea interioarelor. Prezintă uzură funcțională. Cromatică: fond: cărămiziu (exterior); alb (interior); motive: verde; maro închis; maro roșcat; albastru.

Obiect de uz casnic, monoxil, care are căucul rotund și adânc și o coadă lungă, oblică. Nedecorat. Cromatică: culoarea lemnului patinat.