Piesă compusă dintr-o coadă de lemn cioplită dintr-o singură bucată și două rânduri de dinți metalici (14 bucăți). Piesa prezintă decor incizat pe o singură față, ilustrând motive geometrice, ”X”-uri, grupaje de linii, și motive vegetale, crenguțe de brad. Cromatică: culoarea patinată a lemnului; negru.

Icoana reprezintă Prohodul Domnului. Punerea în mormânt a Mântitorului Iisus Hristos. Trupul Mântuitorului Iisus Hristos, fiind coborât de pe cruce, este învelit în țesătura giulgiului alb-gri-albastru. Maica Domnului împreună cu Sfinții Iosif din Arimateea, Nicodim și două femei mironosițe aducătoare de mir țin în brațe trupul Mântuitorului. Compozițional se creează astfel o imagine concentrică de corabie, cu Crucea Răstignirii ca și catarg, corabia prefigurând Biserica. Giulgiul și îmbrățișarea celor apropiați, uniți întru dragoste și suferință, reprezintă axa orizontală, perpendiculară pe Cruce. Compoziția este echilibrată, simetrică și circulară. Maica Domnului este îmbrăcată în veșmânt roșu vermillon, cu sacos alb-crem, cu dungulițe albastre. Veșmintele Sfinților și Mironosițelor sunt în combinație de roșu vermillon și verde-forest. Mironosițele sunt înveșmântate în galben-chihlimbar - culoarea luminii și a Mirului. Ele sunt vestitoarele Învierii Domnului Iisus Hristos. Fondul icoanei este cerul albastru bleu-ciel alburiu și un spațiu de galben-chihlimbar, în registrul inferior. Întreaga tematică iconografică este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format dintr-o ghirlandă din 8 ruje roșii vermillon, cu motivul zăluței albe în interior. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, albastru cobalt, ceruleum, bleu-ciel alburiu, verde văratic-forest, galben chihlimbar, alb și negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Prohodul. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.

Vas ceramic, nesmălțuit, de formă sferoidală cu gât alungit care se termină cu o gură canelată și dreaptă. Prezintă o toartă arcuită prevăzută cu o țâță ce se prinde de gâtul piesei pe un inel în relief iar celălalt capăt de umărul acesteia. Decorul este dispus în registrul median al vasului ilustrând o succesiune de cinci linii ondulate pictate cu cornul urmate de benzi multicolore, jirăvite cu gaița. Cromatică: fond: cărămiziu; motive: alb; verde deschis; maro deschis; maro închis.

Ulcică de formă bitronconică cu baza mică, corp larg, gura înaltă și largă. Buza este ușor evazată și e prevăzută cu cioc lateral. Prezintă toartă îngustă aplatizată lipită de gură și pântece la diametrul maxim și arcuită larg. Decor: partea inferioară: culoarea lutului ars (cărămiziu); mijloc angobat (alb). Gura și umărul toartei: smălțuite cu verde; pe umeri are două linii incizate.

Obiect mare de uz casnic, monoxil, realizat din lemn de salcie prin cioplire și scobire. Piesa este prevăzută cu un căuc cu lungimea de 10 cm, din care se prelungește o coadă, lungă de 41 cm și care la capătul superior este rotunjit, servind ca agățătoare. Decorul este foarte simplu, format din patru linii simple, realizate prin incizare. Lingura era folosită ca și polonic, având oricând să aibă un rol divers în bucătărie. Cromatică: culoarea lemnului patinat.