Instrument muzical tradițional, folosit mai ales în zonele mai înalte sau în zonele de munte. Are și rol de comunicare în zonele mai înalte sau în munți. Reprezintă unul dintre instrumentele de tradiție și vechime în spațiul românesc. La distanțe regulate deste prins în perechi de cercuri din coajă duble. Este drept și se îngroasă la capătul superior de suflare.

Unealtă de uz gospodăresc, utilizată în cadrul industriei texitle casnice, la descâlcitul firelor animale sau vegetale. Pieptene realizat dintr-o singură bucată de lemn (monoxil), care constituie mânerul și suportul în care sunt bătute 14 cuie de metal, circulare în secțiune, care formează partea activă, scărmănătoarea. Mânerul are formă patrulateră în secțiune, iar suportul, aflat în prelungirea sa are o formă trapezoidală după cum urmează: mai subțiat în zona contactului cu mânerul, acesta se lățește spre zona dinților. În zona cuielor, pe partea interioară s-a folosit o bucată de lemn cu rol de ranforsare a cuielor. Nedecorat. Cromatică: culoarea patinată a lemnului; brun-roșcată: dinții.

Cănceu

Sfântul Mare Mucenic Haralambie, făcător-de-minuni și vindecător de boli, este cel mai bătrân mucenic din cei prăznuiți de creștini. Este cunoscut ca și făcător-de-minuni, vindecător de boli și ocrotitor al caselor familiilor creștine. Central este pictat Sfântul, îmbrăcat cu veșminte liturgice, arhierești, cu sacos albastru bleu-ciel cu dungi subțiri albe, cu felon-omofor roșu vermillon cu interiorul galben-ocru și epitrahil albastru regal, cu o cruce albă centrală și aureolă. Cu mâna dreaptă binecuvântează și cu mâna stângă ține Sfânta Evanghelie închisă și în lanț ciuma, reprezentată antropomorfic și zoomorfic - o vietate goală și diavol, cu trăsături umane. Ciuma, simbolizând boala incurabilă și moartea, are coarne de diavol, fiind, totodată și păcatul, patima, aducătoare de moartea duhovnicească. Fondul central este cerul albastru ceruleum, regal, senin. Întreaga compoziție iconografică este încadrată de elemente decorative arhitecturale: două coloane cu linii șerpuitoare oblice albastre și roșii și o arcadă-boltă cărămizie, ca de cărămidă, pe un zid albastru cu două elemente florale albe, trandafiri. Cromatica este caldă, senină și armonioasă: roșu vermillon, cărămiziu, albastru ceruleum, regal, cafeniu, galben, brun, bronziu, alb, negru. Icoana este de Țara Făgărașului. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Haralambie.

Vasul tronconic are o porțiune din perete turtită, în zona ce se sprijină pe spatele măgarului. În acest loc sunt prinse cu ajutorul unor benzi verticale de tablă, două belciuge prin care se trece funia ce leagă cele două badoace peste spinarea măgarului. Pereții sunt dublii, pe cel inferior, mai scund, sprijinindu-se capacul. Cromatica: culoarea patinată a lemnului.