Vânătoare de cerbi în pădurea de stejari

Coninxloo, Gillis van

Considerat de Carel an Mander și de Lampsonius drept unul din cei mai buni peisagiști ai timpului său, Coninxloo este novatorul peisajului flamand din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. El a introdus în pictura flamandă tema codrului grandios, de o maiestuoasă și plină de mister, sălbaticie. Vânătoarea de cerbi, este doar un pretext pentru pictor de a ne introduce în universul misterios al pădurii de stejari. Vânătorii și câinii lor sunt surprinși de Coninxloo într-un moment de maximă atenție: pânda și declanșarea atacului exact la momentul potrivit pentru prinderea animalelor ce-și caută salvarea în generozitatea seculară a naturii. Peisajul dispune arborii, diferiți ca structură și esență, în mase simetrice, stufoase și înghesuite așa cum arată de obicei priveliștile silvestre ale acestui pictor flamand din secolul XVI, a cărui scriitură anunță pe cea a secolului XVII, pe Keirincx, pe Rubens, pe Jacques d'Arthois și pe Jacob van Ruysdael. Tipul maiestuos al "sous-bois"-ului de aparat nu e decât schițat aici, migala conturării frunzișului individualizată, contrastează cu modernitatea distribuirii luminii pe focare dispuse dupa centre de interes. Fantasticul trunchiurilor cu rădăcinile contorsionate și trecerile elaborate de la umbrele tainice la luminișurile cu ecou poetic fac farmecul tipului de peisaj la Coninxloo. Este o viziune sintetică a naturii silvestre care evită detaliul prea insistent grafic și redă doar valoarea picturală decorativă a volumelor arborilor văzuți în ansamblu, lumina specifică, umiditatea și răcoarea ambianței, sub un cer neconvențional. T. Frimmel (1894) plasează tabloul în creația târzie a artistului. T. lonescu (corespondență, Sibiu, 1959 și 1964), Yvonne Thiery (corespondență, Bruxelles, 1959) și Frunzetti 1961 susțin această opinie. Se pot stabili analogii cu "Peisajul de pădure cu vânători" de la Muzeul Styriei, Graz datat 1600.