Madona cu Pruncul, Sfântul Iosif (?) și Sfântul Francisc

anonim italian

Piesă rară în spațiul românesc, relieful în ipsos pictat și parțial aurit „Madona cu Pruncul” era, alături de varianta în teracotă pictată, o formulă plastică destul de răspândită în Renașterea italiană. Trăsăturile stilistice (tipul de expresivitate facială, eleganța liniilor, caracteristicile compoziționale) înscriu relieful în Școala florentină, în intervalul cronologic cuprins între sfârșitul sec. XV și începutul sec. XVI. Pe spatele lucrării, o etichetă de hârtie, cu inscripția tipărită: „Anc. Efnts WALON Fres S.A. No. 19733 - Bruxelles”, cu cerneală neagră, aplicată direct pe spatele lucrării. Indicativul G2.