Reconstrucția Casei Berbești în Muzeul Satului, București,1961

Boris Zderciuc · 1961

În imagine reconstrucția casei din Berbești, județul Maramureș, în Muzeul Satului, cu ajutorul meșterilor din zonă - etapă de lucru. Se observă cutia casei ridicată pe o temelie din piatră. Tălpile perimetrale sunt din lemn de stejar, cioplite pe patru fețe. Grinda de talpă transversală a fost așezată peste cele longitudinale. Pereții au fost construiți din bârne de secțiune dreptunghiulară, îmbinate în cheotoare "dreaptă". Ultimele două bârne din pereți au capetele în consolă, tăiate în două trepte, formând un fel de aripă. S-au realizat cadrul ușii și ferestrele. La fațada principală a fost ridicată prispa ("șatră") cu cei șase stâlpi uniți prin contrafișe ("chituși") și arcade și grinda de jos care formează parapetul (balustrada). În plan secundar se observă silueta bisericii Dragomirești, județul Maramureș. Construită în 1722, (dată săpată pe peretele din stânga ușii), biserica a fost transferată la Muzeul Satului în anul 1936, fiind donată de către Episcopia română unită din Maramureș. Provenind dintr-o regiune în care arta construcțiilor de lemn a cunoscut o mare dezvoltare, biserica a fost reconstruită pe locul uneia mai vechi arsă în anul 1717, ca urmare a incursiunii de jaf a tătarilor. Biserica este ridicată în muzeu pe o temelie joasă din piatră de rău, cu pereți din cununi de bârne de molid, încheiate în coadă de rândunică și are un acoperiș foarte înalt din șindrilă cu poală dublă și pante foarte abrupte, evazate la partea inferioară Turnul ridicat deasupra pronaosului este prevăzut cu o mică galerie și cu un coif piramidal înalt de peste 18 m. Beneficiind de aceleași tehnici constructive, prezente și la construcțiile din gospodăria țărănească și în conformitate cu specificul arhitecturii ecleziale maramureșene, ea se încadrează tipologic bisericilor sală, cu plan dreptunghiular, alungit spre est, fiind compus din altar, naos destinat bărbaților (“biserica bărbaților”) și pronaos destinat femeilor (“biserica femeilor”), la care se adaugă un mic pridvor de intrare, care are rol de protecție a construcției și se constituie în spațiul care adăpostește oamenii înainte de începerea slujbei și masa cu alimente pentru praznice. Altarul poligonal, cu acoperiș propriu, adăpostește o masă acoperită cu un covor și obiecte de cult și prezintă un iconostas provenit de la biserica veche a cărui iconografie este cea prescrisă de canoane, aidoma celei din naos, spre deosebire de cea din pronaos, unde pictura redă imaginația pictorului țăran referitoare la Judecata de Apoi. Din punct de vedere artistic, se remarcă elementele decorative ale pridvorului cu stâlpi ciopliți și uniți prin elegante arcade la partea superioară și o balustradă traforată, la partea inferioară.