Biserica Răpciuni în Muzeul Satului, București, 1960

Gheorghe Focșa · 1960

În imagine biserica din satul Răpciuni, județul Neamț, aflată în Muzeul Satului. A fost transferată în anul 1958, odată cu amenajarea lacului de acumulare de la Bicaz. Biserica a fost construită în anul 1773, în vremea domnitorului Grigore Ghica, dată crestată pe ancadramentul ușii de la intrare alături de alte evenimente importante din viața satului ( epidemie de holeră -1865, venirea lăcustelor - 1867 etc.). Valoarea arhitecturală deosebită a bisericii, reprezentativă pentru valea Bistriței nemțene ca planimetrie, volumetrie, tehnci și materiale constructive tradiționale, este completată de o serie de inscripții, cu caractere slavone și latine, ce se regăsesc în interior (pe spătarul unei strane de lemn, pe dosul lumânărarului din fier forjat, suspendat în fața iconostasului, pe două sfeșnice mari, de lemn așezate de o parte și de alta a iconostasului etc). Biserica este ridicată pe o temelie de piatră de carieră, cu pereți din bârne de molid cioplite pe patru fețe și îmbinate, la capete, în "coadă de rândunică", ultimele trei bârne de sub streașină, fiind tăiate în trepte, de forma unor aripi. Pe latura sudică are un pridvor închis cu parapet, prevăzut cu stâlpi și arcade, deasupra căruia se află turnul clopotniței. Planul triconic cuprinde pronaosul, naosul absidiar și altarul poligonal decroșat. Pridvorul are un acoperiș separat, în trei ape, iar turnul - în patru ape. Învelitoarea este din șindrilă de brad fasonată în "solz de pește". Interiorul se remarcă prin pictura pereților în tehnica tempera, iconostasul cu icoane pe lemn, mobilierul sculptat (strane, jilțul arhieresc, tetrapoade) și o serie de obiecte (lumânărar din fier forjat, sfeșnice, icoane, pomelnice de lemn, lampadar, vase liturgice, cristelniță dintr-un trunchi de copac).