Arhitectură. Casa Drăguș în Muzeul Satului, București, 1960

Gheorghe Focșa · 1960

În imagine Casa Drăguș în Muzeul Satului. Ea provine din Țara Oltului, o zonă etnografică bine conturată aflată în depresiunea Făgăraș, la poalele masivului cu același nume, pe cursul mijlociu al râului Olt, cu centrul în cetatea medievală Făgăraș. Veche posesiune a domnilor munteni, această zonă apare încă din evul mediu ca un ținut românesc, cu organizarea și legile sale străvechi. În Țara Oltului pictura pe sticlă a cunoscut o mare dezvoltare datorită existenței a numeroase glăjării, precum și a manufacturii de la Avrig, recunoscute fiind creațiile unor mari meșteri populari ca Savu Moga și Matei Țimforea, iar dintre numeroasele centre de cojocărit din zona Făgărașului, Drăgușul, prin specificul său este considerat printre cele mai importante. La Drăguș a avut loc campania monografică din 1929 care a reprezentat momentul culminant al activitații monografice gustiene, echipa reunind 86 de cercetători, campanie reluată în 1932, iar în 1933 a avut loc la Fagăraș o campanie de redactare a ceea ce se strânsese până atunci. Casa datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea și fost transferată în Muzeul Satului în anul 1936. Construită în tehnica “Blockbau” – tehnica cununilor orizontale de bârne de brad, tencuite și văruite, pe un soclu înalt de piatră, sub acoperiș în două ape cu pinion și învelitoarea din țiglă dispusă "în solz de pește", casa are, la fațadă, prispă cu stâlpi și balustradă, traforată cu motive geometrice și pivniță dedesubt. Ea cuprinde tindă cu cămară pentru alimente și camera de locuit cu “celar” - cămara de haine. În organizarea interiorului atrage atenția vatra cu horn placat cu cahle. Decorul interior este dominat de piesele de mobilier din brad simplu sau decorat prin pictare cu motive florale – pat, lăzi de zestre, ladă, lavițe cu spătar, cuiere de care sunt agățate farfurii, străchini, cancee, dar și de țesăturile de interior – păretare, covoare, față de masă, ștergare etalate la ferestre, icoane și grindă. Gospodăria mai cuprinde și șura din lemn de brad cu acoperiș din jipi de secară, care reunește “feldera” – depozit de cereale, grajdul pentru vite și adăpostul deschis – “șoprul” pentru unelte (anexa nu este vizibilă în imagine).