Vas din lut de formă tronconică, adânc. Decorat cu motive geometrice (linie continuă și ondulată), vegetale și florale. Central este pictată o floare albastră. Cromatică: fond: crem, motive: verde; maro; albastru. Smălțuit atât la interior cât și la exterior.

Icoana reprezintă Sfânta Treime. Dumnezeu-Tatăl are stindardul puterii cu crucea, în mâna stângă. Are aureolă în semnul tringhiului echilateral, semnificând Sfânta Treime. Dumnezeu-Fiul are Crucea albastră cobalt pe umărul stâng și arătă către Dumnezeu-Tatăl. Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul sunt înveșmântați în roșu vermillon și albastru cobalt. Deasupra, în registrul superior este un soare orange cărămiziu, din care pe un mănunchi de raze luminoase galbene, se pogoară Sfântul Duh, sub forma porumbelului alb, cu aripi verzi smarald. Astfel este prezentă întreaga Sfântă Treime. Sub mandorla de nouri, care reprezintă Cerurile deschise este un spațiu luminos de galben. Fondul icoanei este cerul albastru ceruleum senin, în registrul inferior de mijloc și un cer bleu-ciel, în registrul superior. Întreaga tematică iconografică este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format dintr-o ghirlandă de trandafiri și bujori roșii - 2 ruje, cu motivul zăluței albe - linia șerpuită, simbolul infinitului. Între Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul este un câmp de lumină galbenă. Inscripția din româno-chirilică se traduce Treime. Cromatica este luminoasă și armonioasă: roșu vermillon, verde-smarald, albastru ceruleum, cobalt și bleu-ciel, galben chihlimbar, alb, negru. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.

Mântuitorul Iisus Hristos este reprezentat, așezat fiind pe mormântul devenit masa de altar, unde se săvârșește Sfânta Jertfă. În spatele Mântuitorului este crucea, pe care a fost răstignit. Din coasta străpunsă de suliță, pornește o coardă de viță-de-vie, încărcată cu frunze și ciorchini de strugure. Aceste mlădițe reprezintă apostolii, care au propovăduit Sfânta Evanghelie a Lui Hristos. Ultimul ciorchine este stors de palmele Mântuitorului Iisus Hristos în Potirul Sfintei Împărtășanii. Este vremea Sfintei Euharistii! Domnul Iisus Hristos este îmbrăcat doar cu acoperământul orange-cărămiziu jurul mijlocului și a coapselor, așa cum era pe cruce răstignit. Vița-de-vie reprezintă comuniunea între Dumnezeu și oameni. Durerea, jertfa, asumarea, dăruirea totală sunt prezente pe Chipul Mântuitorului. Tulpina viței-de-vie are 7 ciorchini de strugure orange, 7 frunze verzi și 2 frunze galbene. Mormântul este un paralelipiped, bogat ornamentat cu elemente decorative geometrizante: linii, romburi, puncte, butoni de culoare albastru-cobalt, alb, galben-lemon și orange. Axa de semnificații este: sângele, strugurele, vinul. Mormântul, Masa de Altar, au adeseori imaginea de ladă de zestre. Inscripția din româno-chirilică este tradusă ICXC Iisus Hristos. Cromatica este armonioasă: orange-cărămiziu, albastru cobalt și bleu-ciel, galben-solar, verde-brad, brun, bronziu, alb, negru. Icoana este din Țara Oltului. Rama este brună-cafenie, cu elemente decorative florale roșii-stacojii.

Recipientul este realizat din lut, de uz casnic, nesmălțuit, de formă circulară, cu profil tronconic, cu buza dreaptă și înaltă. Pe pereți, vasul este decorat prin stropire cu pete neregulate și spre buză, cu linii concentrice, pictate cu pensula. În centrul vasului este pictat un cerc. Buza este ornată cu o linie ondulată. Cromatică: fond: cărămiziu; motive: gri, maro.

Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai kaki-bruni. Sfântul este îmbrăcat în straie brun-kaki și mantie kaki și mână caii cu aripile alburii, cu un bici roșu de foc. Chipul Sfântului Ilie este unul ascetic, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul. În registrul inferior sunt Sfântul Prooroc Elisei, ucenicul Sfântului Ilie, care prinde cojocul aruncat. În registrul inferior este pictat, în al doilea ipostas, încă o dată Sfântul Ilie, în peștera nevoinței, unde vin corbii - doi la număr - să-i aducă de mâncare. Cele două registre paralele, cerul și pământul, sunt despărțite de un lanț din nouri albi, o mandorlă, care lasă Cerurile să se deschidă. Asemenea țăranului plugar, care ară pământul, așa și Sfântul Ilie Tesviteanul ară Cerurile cu carul de foc și biciul în mână. Între registre există comunicare și interferență, atât semantică, cât și cromatică. Întreaga narațiune este segmentată de lanțuri de nouri, mandorle mari sau mici, albe sau aurii. Registrul inferior este presărat cu elemente fitomorfe, vegetale, de un verde-brad, în alternanță armonioasă cu verde-kaki, olive, brun, bej, bronziu. Compoziția este amplă, dezvoltată pe registre și relații între personaje. Cromatica este armonioasă: gri, petrol, verde kaki, verde brad, verde mușchi-de-pădure, bronziu, roșu, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Proorocul Ilie cu căruța.