Formă tronconică, adâncită, cu buza evazată; este smălțuit în interior și exterior (buza); este decorat pe margine cu motive geometrice dispuse în 4 registre a câte 3 linii albe; cromatică: cărămiziu, verzui, alb.

Domnul Iisus Hristos primește Botezul, în râul Iordanului, din partea Sfântului Mare Prooroc și Înaintemergător Ioan Botezătorul, care se află în dreapta Mântuitorului. Mântuitorul este înfășurat cu o pânză de culoare verde împrejurul șoldurilor și a coapselor. În stânga Lui, este un înger evlavios, care Îl așteaptă cu un ștergar alb gata să înveșmânteze Trupul Domnului. Sfântul Ioan Botezătorul este îmbrăcat cu o mantie brună-bronzie și un himation alb-brun sau o haină din păr de cămilă. Cerurile de culoare brun-gri sunt deschise și izvorăște o rază de lumină, pe care se pogoară porumbelul, simbolul Sfântului Duh, pe creștetul Mântuitorului. Mandorla de nouri rotunzi, care permite deschiderea Cerurilor are o alternanță cromatică de brun-gri și alb. Cromatica este specifică Țării Făgărașului: verde kaki, bej, gri, brun-nisipiu, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Botezul IC XC Iisus Hristos. Icoana este datată cu două date 1857 1858 și este atribuită lui Savu Moga, din Arpașu de Sus, Țara Făgărașului. Desenul este puternic și trăsăturile expresive, cei trei Mântuitorul Iisus Hristos, Sfântul Ioan Botezătorul și Îngerul ocupă întreaga compoziție, fiind supradimensionați, prin măreția faptelor, vegetația, elementele fitomorfe și Iordanul sunt foarte mici. Ștergarul alb este mai mare decât apa Iordanului. Icoana, deși are pierderi cromatice, este deosebită prin bogăția narativă și sugestivă a mesajului teologic.

Vasul are formă tronconică cu pereții adânciți și deschidere largă la nivelul gurii. Acesta este smălțuit la interior iar pe pereții exteriori prezintă scurgeri de smalț. Buza acestuia este profilată spre exterior, exteriorul fiind nesmălțuit. Decorul interior este geometric, linia vălurită regăsindu-se pe buza vasului. Pe fundul vasului se întâlnesc patru cercuri, încadrate de o lini vălurită și motive vegetale. Cromatică: fond: cărămiziu; motive: galben; negru.

Sfântul Mare Mucenic Haralambie, făcător-de-minuni și vindecător de boli, este cel mai bătrân mucenic din cei prăznuiți de creștini. Este cunoscut ca și făcător-de-minuni, vindecător de boli și ocrotitor al caselor familiilor creștine. Central este pictat Sfântul, îmbrăcat cu veșminte liturgice, arhierești, cu sacos roșu sângeriu-stacojiu-bordo și albastru ultramarin bleumarin spre indigo, cu dungi subțiri și dese albe și epitrahil verde, cu o cruce centrală și aureolă. Cu mâna dreaptă binecuvântează și cu mâna stângă ține Sfânta Evanghelie închisă și în lanț ciuma, reprezentată antropomorfic și zoomorfic - o vietate goală și diavol, cu trăsături umane. Ciuma, simbolizând boala incurabilă și moartea, are coarne de diavol, fiind, totodată și păcatul, patima, aducătoare de moartea duhovnicească. Fondul central este cerul albastru ultramarin întunecat spre indigo-negru, cu elemente decorative punctiforme albe și roșii. Cromatica este rece și ușor întunecată: roșu stacojiu, bordo, albastru ultramarin, indigo, negru, verde spanac-avocado, cafeniu,galben, alb, negru. Icoana este de Țara Făgărașului.

Dărac pentru lână realizat dintr-un suport monoxil din lemn de stejar, de forma unei lopățele, în care au fost fixați dinții metalici. Lopățica propriu-zisă, de formă trapezoidală alungită, se îngustează în zona superioară. Dinții metalici bătuți în patru fețe și ascuțiți spre vârf, în număr de patruzeci și unu, au fost fixați cu ajutorul a două bucăți de piele, pe două rânduri paralele. Suportul din lemn are săpată în mijloc, un orificiu pentru fixarea pe perete. Pieptenele pentru nu prezintă decor. Prezintă uzură funcțională. Cromatică: culoarea naturală a lemnului; culoarea patinată metalului.