Obiect de cult cu două fețe, confecționat din lemn de brad. Pe o parte este pictat central Iisus răstignit, iar pe 2 extremități laterale 2 figuri (Maria, Sf. Ioan), sus INRI; pe partea cealaltă, central este pictat Iisus cu mâini încrucișate peste piept, iar lateral Sf. Ioan Botezătorul, Arhanghel. Sus Sf. Duh - în formă de porumbel. Baza crucii este trapezoidală. Cromatică: albastru, negru.

Învierea Domnului Iisus Hristos. Mântuitorul Iisus Hristos, ieșind din mormânt, Înviind, cu Crucea în mâna stângă, zdrobește ușile iadului, cu mâna dreapta arătând și Binecuvântând. În stânga Mântuitorului este Îngerul Gavriil, care aducea Vestea Învierii Domnului. Îngerul a strigat… Vestea…, îngenunchiind în fața mormântului. Mântuitorul este înfășurat cu o mantie roșie, fluturândă în zborul spre Înaltul Cerului, în jurul coapselor și a mijlocului, fiind o îmbrăcăminte și a pătimirii, dar și a luminii Învierii, având aureola de lumină strălucitoare. Este pe o mandorlă de nouri albi, sugerându-se, astfel, deschiderea Cerurilor. Cei trei ostași adormiți sunt aruncați la marginea mormântului. Fondul icoanei, în registrul superior, este albastrul cobalt al Cerului, iar în registrul inferior este verdele pământului. Chenarul ancadrator este de o finețe rară, fiind alcătuit din linii albe delicat-ondulatorii. Inscripția din româno-chirilică se traduce Învierea Lui IC XC Iisus Hristos.

Unealtă auxiliară a unui mijloc de transport flotabil (barcă), demontabilă, numită și ramă, care reprezintă de fapt sistemul de mișcare al acesteia asigurând mișcarea pe apă a bărcii respective. Unealta are corp foarte alungit format din mâner și lopată care par să fie aproximativ egale ca lungime dar lopata e mai groasă puțin spre capete. Întreaga suprafață a vâslei este muchiată și formă aproximativ elipsoidală. Suprafața lopeții este puternic aplatizată, iar mânerul este obținut prin decuparea lemnului. Se prinde de corpul bărcii prin intermediul unor curelușe de piele. Cromatică: culoarea naturală a lemnului.

Recipient ceramic de formă bitronconică, smălțuit, de mici dimensiuni cu gâtul scurt și buza evazată. Vasul prezintă o toartă, care pornește din zona buzei și se unește cu vasul la nivelul diametrului maxim al acestuia. Cana a fost ornamentată exterior; în partea superioară, pe umerii vasului și zona diametrului maxim al acestuia, prin jirăvire cu gaița, cu un registru circular format din elemente florale. Baza vasului și partea inferioară a acestuia prezintă cromatică maro deschis. Cromatică: fond: maro verzui; motive: alb, verde, maro deschise.

Sfânta Mare Cuvioasă Parascheva de la Iași are crucea în mâna dreaptă și ramură de finic verde brad, cu frunze roz și roșii în mâna stângă. Este îmbrăcată în veșmânt roșu vermillon, cu interiorul căptușit cu verde și galben, cu sacosul alb ivoriu, cu dungi crem-bej. Sacosul este alb ivoriu crem-bej, cu danteluță și guleraș galben. Sfânta Cuvioasă are părul negru lung, ondulat, lăsat pe umeri, coroană roșie și aureolă. Fondul icoanei este cerul albastru bleu-ciel-alburiu senin, în registrul superior și un câmp înalt luminos de grâu galben-copt, în registrul mediu și inferior, de culoare ocru-muștar. Întreaga compoziție iconografică este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format dintr-o ghirlandă de 6 ruje - trandafiri sălbatici și bujori roșii, cu petale și pistil alternativ colorate cu albastru cobalt, roz și roșu vermillon. Ghirlanda excelează prin delicatețea desenului și bogăția cromatică armonioasă. Inscripția din româno-chirilică se traduce Paraschiva. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, roz, albastru bleu-ciel, cobalt, verde forest, bej-crem, negru, galben chihlimbar, ocru, muștar, negru, alb. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.