Vas ceramic de formă bitronconică cu gât foarte profilat, buza lărgită și evazată. Din buză pleacă o toartă îngustă care se unește cu corpul în zona diametrului maxim. Decorată pe corp cu motive florale: trei grupuri de flori cu frunze; sub gât linie ondulată și repetarea de cinci ori a unui triunghi din linii verticale așezat cu vârful în jos. Vasul este smălțuit în interior și exterior în partea superioară. Cromatică: fond: alb în interior; maro în exterior; motive: alb; albastru; verde.

Are forma unui ciocan, cu un capăt retezat drept, iar celălalt este modelat, având o muchie tăioasă, la mijloc este prins într-o coadă de lemn. Partea metalică a uneltei prezintă o gaură de înmănușare în zona mediană, acolo unde este prins mânerul de lemn. Una din părți prezintă floare în urma utilizării intense, celălalt capăt este aplatizat, în formă de pană. Pe corpul piesei sunt vizibile striații paralele. Cromatică: culoarea patinată a lemnului; negru.

Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai kaki-bruni. Sfântul este îmbrăcat în straie brun-kaki și mantie kaki și mână caii cu aripile alburii, cu un bici roșu de foc. Chipul Sfântului Ilie este unul ascetic, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul. În registrul inferior sunt Sfântul Prooroc Elisei, ucenicul Sfântului Ilie, care prinde cojocul aruncat. În registrul inferior este pictat, în al doilea ipostas, încă o dată Sfântul Ilie, în peștera nevoinței, unde vin corbii - doi la număr - să-i aducă de mâncare. Cele două registre paralele, cerul și pământul, sunt despărțite de un lanț din nouri albi, o mandorlă, care lasă Cerurile să se deschidă. Asemenea țăranului plugar, care ară pământul, așa și Sfântul Ilie Tesviteanul ară Cerurile cu carul de foc și biciul în mână. Între registre există comunicare și interferență, atât semantică, cât și cromatică. Întreaga narațiune este segmentată de lanțuri de nouri, mandorle mari sau mici, albe sau aurii. Registrul inferior este presărat cu elemente fitomorfe, vegetale, de un verde-brad, în alternanță armonioasă cu verde-kaki, olive, brun, bej, bronziu. Compoziția este amplă, dezvoltată pe registre și relații între personaje. Cromatica este armonioasă: gri, petrol, verde kaki, verde brad, verde mușchi-de-pădure, bronziu, roșu, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Proorocul Ilie cu căruța.

Maica Domnului Îndurerată este pictată în proporție obișnuită la această tematică iconografică, ocupând două treimi din suprafața icoanei. Poartă un maforion negru, căptușit cu interiorul albastru cobalt, cu dungi fine albe și sacos roșu vermillon cu roz-stacojiu putred, rulat pe gât. Maforiomul are bordura dantelată, cu colțișori din foiță aurie și este împodobit cu cele trei stele aurii, semnele Fecioriei și vârstele Maicii Domnului. În registrul inferior, este redat Mântuitorul Iisus Hristos răstignit pe cruce, simbolizând jertfa, patima, durerea, tristețea Maicii Fiului Lui Dumnezeu. Maica Domnului are mâinile împreunate în gestul de rugăciune. Fondul icoanei este cerul albastru cobalt ușor înserat, împodobit cu elemente astrale - stele albe luminoase. Întreaga compoziție iconografică este încadrată pe latura superioară de drapajele și volutele unei draperii de iconostas, cu unduiri de vernil-olive, alb și roz corai. Cromatica este armonioasă: negru, roșu vermillon, roz putred-stacojiu, roz corai, albastru cobalt și ceruleum, verde olive, bronziu, alb. Inscripția din româno-chirilică este tradusă MP IC XC INRI Maica Domnului Iisus Hristos. Icoana este de Țara Făgărașului.

Piesă din lemn de salcie alcătuită dintr-un recipient semisferic scobit, asemeni unui castron. Este prevăzută cu decor geometrizant realizat prin crestare, amplasat în zona gurii și sub gură, pe partea exterioară. Motive geometrice compuse: triunghi (dinte de lup), romb, zig-zag. Culoarea naturală a lemnului. Lucrat manual.