Oală ce are corpul bombat simetric cu diametrul maxim la mijlocul vasului, gâtul scurt și gura dreaptă. Buza este răsfrântă în exterior și toartă între buză și mijlocul vasului. Decor pe umăr cu linie ondulată realizată cu degetul și două linii paralele realizate cu fichieșul; dungi paralele pe toartă.

Scaun cu tăblia șezutului de formă circulară, cioplită ușor concav. Picioarele se îmbină în centrul tăbliei și se termină ușor evazat. Prezintă urme de uzură funcțională. Cromatică: culoarea patinată a lemnului.

Mântuitorul Iisus Hristos este reprezentat, așezat fiind pe mormântul devenit masă de altar, unde se săvârșește Sfânta Jertfă. Din coasta străpunsă de suliță, pornește o coardă de viță-de-vie, încărcată cu frunze și ciorchini de strugure. Aceste mlădițe reprezintă apostolii, care au propovăduit Sfânta Evanghelie a Lui Hristos. Ultimul ciorchine, din cei trei roșii-acajou - este stors de palmele Mântuitorului Iisus Hristos în Potirul Sfintei Împărtășanii. Este momentul Sfintei Euharistii! Domnul Iisus Hristos este îmbrăcat doar cu acoperământul verde văratic, cu dungi albe, în jurul mijlocului și a coapselor, așa cum era pe cruce răstignit. Vița-de-vie reprezintă comuniunea între Dumnezeu și oameni. Durerea, jertfa, asumarea, dăruirea totală sunt prezente pe Chipul Mântuitorului. Axa de semnificații este: sângele, strugurele, vinul. Mormântul, Masa de Altar au adeseori imaginea de ladă de zestre. Fondul icoanei este cerul albastru bleu-ciel senin și un spațiu luminos de galben chihlimbar-ocru în registrul inferior al icoanei. Întreaga compoziție iconografică este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format dintr-o ghirlandă de 7 ruje mari roșii, cu semnul zăluței albe în interior, 2 toporași albaștri. Inscripția din româno-chirilică se traduce IC XC Iisus Hristos. Cromatica este luminoasă și armonioasă: roșu vermillon, galben-ocru, albastru cobalt și bleu-ciel, verde forest-brad, alb, negru. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.

Domnul Iisus Hristos primește Botezul, în râul Iordanului, din partea Sfântului Mare Prooroc și Înaintemergător Ioan Botezătorul, care se află în stânga Mântuitorului. Mântuitorul este înfășurat cu o pânză de culoare roșie împrejurul șoldurilor și a coapselor, și are mâinile împreunate pe piept, în semn de supunere, ascultare, smerenie, de bună-voie venind la Botez. În stânga Lui, este un înger evlavios, în genunchi pe un nor în mandorlă, care Îl așteaptă cu un ștergar alb-albastru-roșu gata să înveșmânteze Trupul Domnului. Sfântul Ioan Botezătorul este îmbrăcat cu o mantie roșie și un himation albastru-alb sau o haină din păr de cămilă. Cerurile de culoare albastru ceruleum sunt deschise și izvorăște o rază de lumină, pe care se pogoară porumbelul, simbolul Sfântului Duh, pe creștetul Mântuitorului. Cromatica este specifică Țării Oltului: roșu vermillon, albastru ceruleum, galben-ocru, brun-nisipiu, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică Botezul Lui Iisus Hristos Ioan este în registrul superior, în deschiderea Cerurilor, în mandorla de nouri, de unde pogoară Sfântul Duh, ca și porumbel alb. Pe cerul albastru sunt flori albe și roșii, în loc de stele și luminători. Icoana este de Țara Oltului.

R: Bărbat în costum popular. Fotografie de exterior, într-un atelier improvizat, cu elemente de recuzită (scaun). Este realizată pe hârtie albuminată lipită pe carton, format Carte de Visite. Pe carton, sub imagine, apare numele atelierului fotogarfic și localitatea în care activează: "Friedrich Kröpfel in Hermannstadt". V: Pe verso marca atelierului fotografic și text în limba germană: "Friedrich Kröpfel Fotograf in Hermannstadt", ștampilă incomplet vizibilă "Muzeul "Brukenthal" Sibiu / Nr. 14337" (cifră scrisă cu cerneală și tăiată); însemnare manuscrisă cu creioul roșu "324 Astra".