Vas ceramic de dimensiuni medii, bitronconic, prevăzut cu o toartă. Vasul a fost realizat la roata olarului, decorat, uscat, iar mai apoi ars. Posibilul decor pictat a fost acoperit de stratul de funingine, cauzat de folosirea la foc deschis. Culoarea vasului este maro și negru de la stratul de uzură.

Unealtă cu ajutorul căreia se deapănă pe țevi firul pentru războiul de țesut, de forma unei cutii dreptunghiulare confecționată din lemn. Laturile lungi sunt compuse din câte două șipci de scândură fiecare, dispuse pe cant. Laturile scurte sunt realizate din câte o scândură fiecare, având partea superioară traforată și prevăzute cu orificii pentru fixarea unui mecanism de rotire tot din lemn. Mecanismul se compune dintr-o osie de lemn, un disc circular folosit la rotire și o tija metalică la unul din capete pe care se montează țeava cu fir. Fundul cutiei este compus din trei scânduri alăturate. Elemente care formează cutia sunt fixate cu ajutorul unor cuie metalice. Obiectul prezintă uzură funcțională. Cromatica: culoarea patinată a lemnului.

Recipient din lut de formă sferică, prevăzut cu două orificii la partea superioară și toartă. Sub gură, frontal, sunt incizate motive vegetale - o creangă cu frunze și anul ”1967''. La capătul opus, țuțul subțire este încadrat de două flori incizate cu tulpini și frunze. Cromatică: brun închis.

Leagăn pictat în miniatură; piesa se sprijină pe picioarele laterale; în partea inferioară tălpicile sunt curbate pentru a crea balansul; piesa prezintă pictură pe toată suprafața; pictură de influență săsească; motive florale și vegetale; pe laterale prezintă anul confecționării 1999 și inițialele M.B.; cromatică: fond - maro; motive: albatru, alb, roșu, verde.

Sfântul Mare Mucenic Haralambie, făcător-de-minuni și vindecător de boli, este cel mai bătrân mucenic din cei prăznuiți de creștini. Este cunoscut ca și făcător-de-minuni, vindecător de boli și ocrotitor al caselor familiilor creștine. Central este pictat Sfântul, îmbrăcat cu veșminte liturgice, arhierești, cu sacos roșu și epitrahil alb-gri, cu trei cruci, cu mithră și aureolă. Fiind foarte bătrân, are barbă albă, lungă. Cu mâna dreaptă binecuvintează și cu mâna stângă ține în lanț ciuma, reprezentată antropomorfic și zoomorfic - un animal cu piele de felină cu solzi, cap de oaie neagră și diavol, cu trăsături umane. Ciuma, simbolizând boala incurabilă și moartea, are coarne de diavol, fiind, totodată și păcatul, patima, aducătoare de moartea duhovnicească. În registrul superior, în dreapta și în stânga sfântului ierarh, sunt două plante cu flori uriașe galbene și roșii, înlocuind oarecum într-un mod stilizat pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Sfântul Haralambie este încadrat de două coloane cu boltă, segmentând, astfel, un spațiu arhitectonic de biserică ortodoxă, coloanele fiind împodobite cu flori. Fondul registrului superior este albastrul ceruleum al cerului și în registrul inferior fondul este un câmp verde. Pe cât priveliștea este încântătoare, ca de grădina Raiului, pe atât monstrul ciumei este înfiorător, creându-se o antiteză puternică între păcat și sfințenia vindecătoare. Cromatica armonioasă: albastru, roșu, galben, alb, negru se întrepătrunde estetic cu detaliile minuțioase ale desenului. Icoana se înscrie, ca și realizare artistică, la confluența dintre Țara Oltului cu Țara Făgărașului. Inscripția în chirilică se traduce Sfântul Haralambie.