Vas de formă cilindrică cu baza puțin mai îngustă. Prezintă o toartă prinsă de sub gură și până la bază. Angobat cu albeală în interior și exterior. Smălțuit în interior și exterior. Decorul este compus din motive geometrice: dungi paralele albe și negre trase cu cornul pe pereți.

Mântuitorul Iisus Hristos este reprezentat, așezat fiind pe mormântul devenit masa de altar, unde se săvârșește Sfânta Jertfă. Din coasta străpunsă de suliță, pornește o coardă de viță-de-vie, încărcată cu 12 frunze și 5 ciorchini de strugure. Aceste mlădițe reprezintă apostolii, care au propovăduit Sfânta Evanghelie a Lui Hristos. Ultimul ciorchine este stors de palmele Mântuitorului Iisus Hristos în Potirul Sfintei Împărtășanii. Este momentul Sfintei Euharistii! Domnul Iisus Hristos este îmbrăcat doar cu acoperământul în jurul mijlocului și a coapselor, așa cum era pe cruce răstignit. Vița-de-vie reprezintă comuniunea între Dumnezeu și oameni. Durerea, jertfa, asumarea, dăruirea totală sunt prezente pe Chipul Mântuitorului. Tulpina viței-de-vie are ciorchini de strugure. Axa de semnificații este: sângele, strugurele, vinul. Mormântul, Masa de Altar au adeseori imaginea de ladă de zestre. Inscripția din româno-chirilică este tradusă ICXC NIKA Iisus Hristos învinge biruiește! Țesătura, pânza din jurul mijlocului Mântuitorului este roșie, ciorchinii de strugure sunt albaștri. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, roz, verde absint și olive, albastru ceruleum, galben-auriu, alb, negru. Icoana este o reprezentare foarte frumoasă de Țara Făgărașului.

Fotografie de exterior ce prezintă un grup de bărbați care fumează opium. Acestia sunt surprinși întinși pe rogojini, în transă. Imaginea este realizată pe hârtie albuminată, după un clișeu pe sticlă și este lipită pe un carton gros, de culoare gri. Pe clișeu, însemnare manuscrisă cu numărul clișeului „1316” (practică frecventă în opera lui Antoin Sevruguin). Aceeași imagine apare în „The Nelson Collection”. Fotografia din colecția Muzeului ASTRA face parte dintr-un album ce conține 51 de piese, realizate pe hârtie albuminată, aparținând lui Antoin Sevruguin. Acestea prezintă tipuri umane, peisaje și arhitectura din Iran de la sfârșitul secolului al XIX lea și începutul secolului al XX lea, în perioada dinastiei Qajar. Pe coperta albumului, confecționat din imitație de piele roșie, apare textul „Teheran” realizat cu tuș auriu, prin presare, încadrat într-un paspartu cu modele persane, realizat tot prin presare. Pe verso, însemnare manuscrisă, în limba germană, parțial descifrabilă: „Nr. 36. / Opium …”; ștampilă: Muzeul „Brukenthal” Sibiu / Nr. …; număr de inventar MCPR 2251.

Piesa este compusă dintr-o bază de formă dreptunghiulară și două tije/stâlpi fixați pe aceasta. Baza/talpa prezintă laturile teșite. Pe spatele acesteia apare scris numele persoanei care a confecționat-o Jozsa Endre. Stâlpii ciopliți de formă poliedrică, în patru fețe, cu patru muchii prezintă în jumătatea inferioară un postament. Jumătatea superioară este ornamentată în registre decorative realizate prin ritmarea volumelor. Din punct de vedere al decorului piesa prezintă motive geometrice și florale: cub, dreptunghi, piramidă, crucea în X, lalea. Fiecare stâlp prezintă o terminație superioară diferită: 1 de forma unei flori (lalea) care simbolizează femeia, 2 de forma crucii în X. Cromatica: culoarea naturală a lemnului.

Butoiașul cilindric este confecționat din lemn, cu doagele peretelui puțin bombate la mijloc. Doagele sunt legate cu trei cercuri de fier. Un fund lipsește, iar cel existent are două găuri pentru cepuri. Cromatica: culoarea patinată a lemnului.