N. Vermont (1866 - 1932) „Coșarul”

1900

Nicolae Vermont (1866, Bacău – 1932, București) a fost un pictor și gravor român, de origine evreu. Nicolae Vermont, pe numele său adevărat Isiodor Grünberg, A studiat la Școala de arte frumoase din București, cu Theodor Aman. Și-a continuat apoi studiile la München și la Paris. Ostil conformismului academic, Vermont s-a atașat mișcării de înnoire a grupului pictorilor independenți, numărându-se printre membrii fondatori ai societăților „Ileana” și „Tinerimea artistică”, în cadrul cărora a expus cu regularitate. În pictura de peisaj, înrudit ca viziune cu Nicolae Grigorescu, Vermont a lăsat imagini din Câmpulung și din Oltenia, de un lirism pur și delicat, valorificând atât spontaneitatea și acuitatea observației, cât și virtuozitatea desenului. Atras de compoziție, a excelat în pictura de gen inspirată din viața oamenilor simpli, pe care a zugrăvit-o cu multă căldură emoțională („Emigranții”, „Coșarul”, „Bragagiul”). Activitatea sa portretistică se manifestă încă din perioada tinereții, când a demonstrat calități extraordinare de înțelegere a figurilor omenești. Centrat pe sublinierea trăsăturilor de ordin social – activitățile zilnice, ocupațiile oamenilor portretizați – Nicolae Vermont sugerează în același timp, pe chipul acestora, și trăsăturile sufletești, pe care un anumit tip de activitate îl imprimă unui individ. La limita dintre portret și pictura de gen, două genuri picturale care se împletesc într-un mod original la Vermont, tablourile în care este înfățișat omul aduc în prim plan personaje precum țigănci, coșari, țărănci, cimpoieri. În reprezentarea acestora, Vermont nu este preocupat de descrierea instrumentelor legate de ocupația personajelor, neglijează trăsăturile portretistice și preferă să îmbine caracterizarea persoanajelor prin obiectele activității lor cu caracterizarea psihologică, reușind astfel să creeze opere de mare valoare.