Biserica din Moret

1893

Din colectivitatea de odinioară, Alfred Sisley (1839-99) este probabil singurul artist angajat până la sfârșit în „poetica” impresionistă. Opera sa, acumulându-se, traversează anumite etape, interpretate ulterior în cheia declinului sau, dimpotrivă, a maturității. Ea rămâne, însă, coerentă în sine și cu mizele inițiale ale picturii impresioniste:lucrul în natură (plein air), deplina libertate compozițională, tematică și tehnică, „traducerea” cromatică a fenomenelor atmosferice etc. Sisley, pe de altă parte, a avut neșansa de a fi constant evaluat în relație cu Monet, companionul întâlnit în atelierul lui Charles Gleyre, alături de care lucrează o vreme, într-o formidabilă simbioză formativă. Dincolo de această grilă interpretativă, o mai adecvată examinare a resorturilor picturii sale ar trebui să vizeze raportarea artistului la peisaj – cu rarisime excepții, unicul subiect abordat – precum și modul în care, asimilând lecția peisagiștilor englezi (Turner și Constable) și cea a Școlii de la Barbizon (îndeosebi formula lui Corot), reușește să adapteze sensibilitatea „modernă” la tiparele peisajului „clasic” .