Alba Iulia. Sala Unirii

Dumitru Florin Dumitru (photographer) · 1900

Sala Unirii a găzduit lucrările Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Construită între 1898-1900, clădirea a servit inițial drept cazino militar și sală de festivități pentru armata austro-ungară, vizavi de aceasta aflându-se clădirea în care locuia corpul ofițeresc, cunoscută drept clădirea Babilon. Fiind cea mai spațioasă clădire din oraș, a fost aleasă pentru a-i găzdui pe cei 1228 de delegați veniți din toată Transilvania pentru a-și exprima dorința de unire cu Vechiul Regat. Cel mai important moment îl reprezintă votarea în unanimitate a Rezoluției Unirii, citită în plenul Adunării de către Vasile Goldiș. Totodată, acestă clădire găzduiește biroul avocatului Aurel Lazăr, la care a fost redactată la Oradea Declarația de autodeterminare a românilor din Transilvania la data de 12 octombrie 1918, declarație ce va fi citită în Parlamentul de la Budapesta de către Alexandru Vaida-Voevod. Ulterior, cu ocazia ceremoniei de încoronare a regilor României Mari, clădirea va suferi modificări, construindu-se la intrare un arc de triumf iar în interior un vestibul împreună cu câteva nișe, aici susținându-se banchetul regal. La data de 28 noiembrie 1968, cu ocazia aniversării semicentenarului Unirii Transilvaniei cu România, clădirea va face parte din complexul Muzeului Unirii, înființat cu aceeași ocazie. În prezent Sala Unirii găzduiește o expoziție permanentă ce cuprinde numeroase însemne ale participanților la Adunare precum steaguri, medalii și credenționale. Totodată aici se află și aparatul de fotografiat cu care au fost realizate singurele poze, cinci la număr, de la fața locului, de către Samoilă Mârza, cunoscut drept fotograful Unirii.