Sequences from the Village Museum, the exterior of the houses Audia and Piatra Şoimului - winter (1988)

Ioan George Andron · 1988

Exterioare casele Audia și Piatra Șoimului - iarna. În 1936 la 17 mai, în București - capitala României - s-a născut un sat. Un sat - muzeu, care a fost primit cu interes de personalitățile vremii, dar și de regele Carol al II-lea. Este situat în nordul capitalei, pe malul lacului Herăstrău fiind rezultatul a peste 10 ani de cercetări complexe realizate de Școala Sociologică de la București, condusă de profesorul și sociologul Dimitrie Gusti. Monumentele sunt amplasate după criterii geografice și istorice, ocupând un loc aparte atât prin originalitatea sistemului de expunere în aer liber, cât și prin diversitatea și valoarea monumentelor sale. Obiectivul aparatului de fotografiat aduce în fața privitorului o imagine din Muzeul satului - exterioare casele Audia și Piatra Șoimului - iarna. Gospodăria din satul Audia, com. Hangu, jud. Neamț a fost construită în prima jumătate a sec. Al XIX-lea; este înconjurată de un gard din cepi rotunzi de brad, așezați vertical, cu poartă pentru căruță și portiță pentru oameni; cuprinde locuința și grajdul cu ”sân”,(sau cu ladă largă) pentru fân, sus, peste tavan. Are prispa liberă dispusă pe patru laturi cu stâlpi fasonați; pereții sunt din bârne rotunde de brad lipite cu lut și date cu var. Elementul particular este un foișor mic cu bancă de odihnă și balustradă traforată decorativ, care iese din linia prispei deasupra beciului cu boltă și ziduri din piatră brută fără liant. Acoperișul în patru ape câștigă în frumusețe prin capetele dantelate ale șindrilei tăiată în formă de dinte de fierăstrău. Planul casei cuprinde: tinda, ”odaia mare”, ”odaia mică” și două cămări dispuse pe latura din spate a casei. Casa din com. Piatra Șoimului, jud. Neamț, este o casa autentică a săteanului Costică Arhip (vechime 70 ani); a fost transferată în muzeu în 1936, fiind așezată pe o temelie de piatră, cu pereții din bârne de brad și acoperișul în patru ape cu învelitoare din șindrilă (tip „cioc de rață”); casa este înconjurată pe trei dintre laturile sale de un „cerdac” (prispă) cu balustradă din scânduri lucrate în trafor și stâlpi „cu floare”, realizată în aceeași tehnică. Intrarea în locuință se face printr-o tindă mediană („șală” în zonă) care comunică cu două încăperi: „casa mare” (camera de oaspeți) și „casa mică” (camera de locuit). „Chilerul” (cămara) este situat în partea din spate a casei, sub prelungirea streașinei, având intrare separată din prispă. Muzeul păstrează și conservă ceea ce oamenii au produs de-a lungul veacurilor sub raportul culturii materiale și spirituale. Aici, sunt adunate, clasificate și păstrate cu grijă vestigiile trecutului, precum și realizările contemporane, pentru a fi transmise generațiilor viitoare. Iarna, toată natura se ascune după o armură albă și aproape nemărginită. Casele satului dorm sub acoperământul de omăt.