Secvențe din Muzeul Satului, exterior bordei Drăghiceni - iarna (1988)

Ioan George Andron · 1988

Exterior bordei Drăghiceni - iarna. În 1936 la 17 mai, în București - capitala României - s-a născut un sat. Un sat - muzeu, care a fost primit cu interes de personalitățile vremii, dar și de regele Carol al II-lea. Este situat în nordul capitalei, pe malul lacului Herăstrău fiind rezultatul a peste 10 ani de cercetări complexe realizate de Școala Sociologică de la București, condusă de profesorul și sociologul Dimitrie Gusti. Monumentele sunt amplasate după criterii geografice și istorice, ocupând un loc aparte atât prin originalitatea sistemului de expunere în aer liber, cât și prin diversitatea și valoarea monumentelor sale. Obiectivul aparatului de fotografiat aduce în fața privitorului o imagine din Muzeul satului - iarna - exterior bordei Drăghiceni. Bordeiul este o formă străveche de locuință datând din perioada neolitică, fiind caracteristic Olteniei de sud, îngropată pe jumătate în pământ. Bordeiul din com. Drăghiceni, jud. Olt, datează de la începutul sec. XIX, fiind construit în jurul anului 1800 și transferat în muzeu în anul 1949. Este o construcție semi-îngropată cu trei încăperi: "gârliciul" (tinda) în pantă, " oceagul sau la foc" (bucătăria), cameră. Pereții longitudinali sunt căptușiți cu lemn din stejar masiv tăiate și fasonate cu toporul din arbori seculari. Pereții transversali sunt zidiți din cărămidă, în ei fiind încastrate cele patru furci care susțin grinda principală a construcției. Bordeiul Drăghiceni are o încăpere centrală de dimensiuni mari, într-un colț cu vatra cu horn larg. Din această încăpere se trece în odaia de locuit numită ”la sobă” încălzirea făcându-se cu o sobă ”oarbă” (încălzirea sobei se face din odaia la foc). Gardul care împrejmuiește bordeiul Drăghiceni este din lemn de stejar (stâlpii înfipți în pământ), transversalele din lemn de salcâm pe care sunt prinse scândurile de salcâm. Lângă acest gard este o fântână cu cumpănă alcătuită dintr-un braț mobil de lemn așezat pe un stâlp înalt; acest braț are legată la un capăt o greutate pentru echilibru, iar la celălalt o găleată cu care se scoate apa din fântână. Pereții fântânii (ghizdurile) sunt din scânduri de stejar așezate în cerc și fixate cu cercuri de fier. Accesul la fântână dinspre bordei se face printr-o mică portiță din scânduri. Muzeul păstrează și conservă ceea ce oamenii au produs de-a lungul veacurilor sub raportul culturii materiale și spirituale. Aici, sunt adunate, clasificate și păstrate cu grijă vestigiile trecutului, precum și realizările contemporane, pentru a fi transmise generațiilor viitoare. Iarna, toată natura se ascune după o armură albă și aproape nemărginită. Casele satului dorm sub acoperământul de omăt. Toți copacii poartă un palton gros de nea albă.