Secvențe din Muzeul Satului, peisaj de iarnă în muzeu; casa Sălciua (1988)

Ioan George Andron · 1988

Peisaj de iarnă în muzeu; casa Sălciua. În 1936 la 17 mai, în București - capitala României - s-a născut un sat. Un sat - muzeu, care a fost primit cu interes de personalitățile vremii, dar și de regele Carol al II-lea. Este situat în nordul capitalei, pe malul lacului Herăstrău fiind rezultatul a peste 10 ani de cercetări complexe realizate de Școala Sociologică de la București, condusă de profesorul și sociologul Dimitrie Gusti. Monumentele sunt amplasate după criterii geografice și istorice. Obiectivul aparatului de fotografiat aduce în fața privitorului o imagine din Muzeul satului - gospodărie din satul Sălciua de Jos, jud. Alba. Acest ansamblu muzeal a fost construit în 1815 și este compus din casă și cămară (găbănaș). Casă are prispă la fațada principală, cu balustradă înfundată și stâlpi uniți prin arcade. Casa este construită din bârne de brad cioplite pe patru fețe, ridicată temelie de piatră, cu acoperiș de trei ori mai înalt decât pereții; acest lucru se datorează condițiilor climaterice asigurând totodată și conservarea materialelor. Învelitoarea este realizată din paie de grâu recoltate manual, „călcate cu piciorul”, pe șarpantă de lemn. Perechile de „corni” (căpriori) sunt fixate pe grinzi și prinse în cuie de lemn. Cămara (găbănașul) este o construcție pe două nivele, monocelulară, cu prispă pe latura de la fațada principală; accesul pe prispă se face lateral stânga, iar ușa de intrare este poziționată central. Este podită cu dușumea din lemn de fag, aceasta fiind și tavanul pivniței aflată sub cămară care are pereții din piatră de râpă. Cămara este pe tălpi de lemn de fag, cioplite în patru fețe la fel ca și pereții. Muzeul păstrează și conservă ceea ce oamenii au produs de-a lungul veacurilor sub raportul culturii materiale și spirituale. Aici, sunt adunate, clasificate și păstrate cu grijă vestigiile trecutului, precum și realizările contemporane, pentru a fi transmise generațiilor viitoare. Casele împodobite cu zăpadă cristalină dorm liniștite sub acoperișurile încărcate cu omăt.