Secvențe din Muzeul Satului, scrânciobul Zăpodeni - iarna (1988)

Ioan George Andron · 1988

Scrânciobul Zăpodeni - iarna. În 1936 la 17 mai, în București - capitala României - s-a născut un sat. Un sat - muzeu, care a fost primit cu interes de personalitățile vremii, dar și de regele Carol al II-lea. Este situat în nordul capitalei, pe malul lacului Herăstrău fiind rezultatul a peste 10 ani de cercetări complexe realizate de Școala Sociologică de la București, condusă de profesorul și sociologul Dimitrie Gusti. Monumentele sunt amplasate după criterii geografice și istorice, ocupând un loc aparte atât prin originalitatea sistemului de expunere în aer liber, cât și prin diversitatea și valoarea monumentelor sale. Obiectivul aparatului de fotografiat aduce în fața privitorului o imagine din Muzeul satului - iarna, scrânciobul din com. Zăpodeni, jud. Vaslui. Scrânciobul este un leagăn de lemn care se învârtește în cerc, servind ca mijloc de distracție. Este o instalație arhaică din lemn gros, cu patru brațe fixate pe doi stâlpi masivi înfipți în pământ, care poartă câte un scaun din scândură groasă. Instalația seamănă cu roata de la morile de apă și este pusă în mișcare de flăcăi puternici care învârt de capetele brațelor. După ce scrânciobul “se echilibrează”, adică sunt ocupate toate scaunele (patru la număr), învârtitul roții devine o jucărie. Pe vremuri erau date în scrânciob fetele de măritat de către flăcăii care le iubeau. Se spunea că astfel vor fi amețite și convinse să se mărite mai repede. Fetele îi răsplăteau pe flăcăi pentru truda lor cu ouă roșii sau încondeiate pe care le țineau în sân sau în buzunarele de la veste. Îmbinarea elementelor celor patru brațe în cruce ale lui, poate fi asemănat cu rotația sărbătorilor creștine dintr-un an. Muzeul păstrează și conservă ceea ce oamenii au produs de-a lungul veacurilor sub raportul culturii materiale și spirituale. Aici, sunt adunate, clasificate și păstrate cu grijă vestigiile trecutului, precum și realizările contemporane, pentru a fi transmise generațiilor viitoare. Iarna, toată natura se ascunde după o armură albă și aproape nemărginită. Toți copacii poartă un palton gros de nea albă.