Secvențe din Muzeul Satului, peisaj de iarnă în muzeu (1988)

Ioan George Andron · 1988

Peisaj de iarnă în muzeu. În 1936 la 17 mai, în București - capitala României - s-a născut un sat. Un sat - muzeu, care a fost primit cu interes de personalitățile vremii, dar și de regele Carol al II-lea. Este situat în nordul capitalei, pe malul lacului Herăstrău fiind rezultatul a peste 10 ani de cercetări complexe realizate de Școala Sociologică de la București, condusă de profesorul și sociologul Dimitrie Gusti. Monumentele sunt amplasate după criterii geografice și istorice ocupând un loc aparte atât prin originalitatea sistemului de expunere în aer liber, cât și prin diversitatea și valoarea monumentelor sale. Obiectivul aparatului de fotografiat aduce în fața privitorului o imagine din Muzeul satului - peisajul, de o mare frumusețe, este asemenea unui tablou pictat în alb. În acest ”totalitar” alb se vede laterala de la casa Goicea Mică, jud. Dolj. Goicea Mică este o comună în județul Dolj, Oltenia. Gospodăria este construită în 1896 de țăranul Nicolae Știucă și care, în 1936 aparținea săteanului Marin Buzatu acesta acceptând transferul ei în muzeu, fiind cumpărată de Fundațiile Culturale Regale. Casa este construită din lemn, pământ și cărămidă arsă, acoperiș în patru ape cu învelitoare de țiglă. Este așezată cu fața la stradă și are planul alcătuit dintr-o prispă lată terminată cu un ”balcon” sau foișor înălțat peste intrarea pivniței. Are o tindă (ogeac în zonă) mediană, cu vatra focului, odaia de locuit cu soba ”oarbă” (focul se făcea în tindă), și ”casa mică”. Gardul care împrejmuiește gospodăria este din scânduri dispuse vertical, cu partea superioară crestată în formă de săgeată, iar la cel din prim plan motivul este antropomorf: parcă ar fi niște oameni care se țin de mână. Muzeul păstrează și conservă ceea ce oamenii au produs de-a lungul veacurilor sub raportul culturii materiale și spirituale. Aici, sunt adunate, clasificate și păstrate cu grijă vestigiile trecutului, precum și realizările contemporane, pentru a fi transmise generațiilor viitoare. Toată natura este amorțită: copacii sunt acoperiți de o frumoasă mantie albă a iernii, iar casele par să aibă căciuli groase de nea.