Secvențe din Muzeul Satului, peisaj de iarnă în muzeu; gospodăria Curteni (1988)

Ioan George Andron · 1988

Peisaj de iarnă în muzeu; gospodăria Curteni. În 1936 la 17 mai, în București - capitala României - s-a născut un sat. Un sat - muzeu, care a fost primit cu interes de personalitățile vremii, dar și de regele Carol al II-lea. Este situat în nordul capitalei, pe malul lacului Herăstrău fiind rezultatul a peste 10 ani de cercetări complexe realizate de Școala Sociologică de la București, condusă de profesorul și sociologul Dimitrie Gusti. Monumentele sunt amplasate după criterii geografice și istorice. Obiectivul aparatului de fotografiat aduce în fața privitorului o imagine din Muzeul satului - Gospodăria din satul Curteni, com. Oltenești, jud. Vaslui, este alcătuită din casă, cramă și cotețul pentru găini. A fost construită în 1844. Casa are patru încăperi și tindă mediană, o prispă liberă la fațada principală cu patru stâlpi de lemn; este ridicată pe o temelie de piatră cu pereții din cărămidă arsă. Acoperișul, cu streașina înfundată la fațada principală, are o învelitoare din stuf, confecționată după tehnica locală, numită „la cheptene” și cusut cu acul de stufuit. Este împrejmuită cu gard de nuiele împletite din nuiele de carpen, cu paie deasupra (ștreașină) și două pârleazuri (trecători înguste peste un gard de țară, făcute din una sau mai multe scânduri, care străbat orizontal gardul, ca niște trepte și se sprijină la cele două extremități pe câte un țăruș bătut în pământ ca să poată trece doar oamenii). Poarta este din lemn de stejar - stâlpii, lemn de brad - batanții - și este compusă din două porți: poarta mică și poarta mare. Capetele stâlpilor porții reprezintă stilizări antropomorfe. Toată natura este amorțită: copacii sunt acoperiți de o frumoasă mantie albă a iernii, iar casele par să aibă căciuli groase de nea.