Tătăroaice

Iser, Iosif

Dobrogea, pe care Iser o descoperă în timpul războiului din 1913, peisajul ei arid și mai ales populația tătărească, cu tipologia și obiceiurile ei, au constituit surse constante de inspirație. Compoziția monumentală, cu cele trei femei așezate sugerând imuabile piramide, desenul aspru, colțuros, adecvat scenei dar și unei viziuni de decupare a formelor ca într-un vitraliu sui-generis, îl apropie pe Iser de compoziția expresionistă a Școlii de la Paris, de Rouault, Vlaminck sau van Dongen. Semnat dreapta jos cu negru: Iser.