Cănceu

Icoana reprezintă Prohodul Domnului. Punerea în mormânt a Mântitorului Iisus Hristos. Trupul Mântuitorului Iisus Hristos, fiind coborât de pe cruce, este învelit în țesătura giulgiului alb-gri-albastru. Maica Domnului împreună cu Sfinții Iosif din Arimateea, Nicodim, două femei mironosițe aducătoare de mir țin în brațe trupul Mântuitorului. Compozițional se creează astfel o imagine concentrică de corabie, cu Crucea Răstignirii ca și catarg, corabia prefigurând Biserica. Giulgiul și îmbrățișarea celor apropiați, uniți întru dragoste și suferință, reprezintă axa orizontală, perpendiculară pe Cruce. Compoziția este echilibrată, simetrică și circulară. Maica Domnului este îmbrăcată în veșmânt roșu vermillon, cu sacos alb-crem, cu dungulițe albastre. Fondul icoanei este cerul albastru bleu-ciel alburiu și un spațiu galben-chihlimbar, în registrul inferior. Întreaga tematică iconografică este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format dintr-o ghirlandă din 13 ruje roșii vermillon. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, albastru cobalt, ceruleum, bleu-ciel alburiu, verde văratic-forest, galben chihlimbar, alb și negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce INRI Iisus Nazarineanul Regele iudeilor. Prohodul Domnului. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.

Maica Domnului fiind Împărăteasă ține în brațe Pruncul Iisus Hristos care îi cuprinde obrajii cu mânuțele de copilaș și Măicuța îl îmbrățișează cu mângâiere și tandrețe. Este Maica Domnului Eleusa. Maica Domnului este înveșmântată în mantie cu maforion roșu vermillon și sacos negru și albastru ceruleum, poartă o cruce brodată pe maforiomul de pe frunte și aureolă. Pruncul Iisus Hristos este micuț și neîmbrăcat, cu aureolă, cuprinzând cu mânuțele obrajii Măicuței Sfinte. Fondul icoanei este albastru ceruleum al cerului, încadrat de o chenar alb-gri cu elemente punctiforme gri, asemenea unei ninsori. Cele trei stele de pe maforiomul Maicii Domnului le găsim ca pe o ghirlandă din trei ruje roșii mari, asemenea unei arcade de biserică. Cromatica este vie și luminos-armonioasă: roșu vermillon, abastru ceruleum, galben-ocru, alb, gri, negru. Icoana este de Nicula, Nordul Transilvaniei.

Icoana îi reprezintă pe cei doi Apostoli Sfinții Petru și Pavel, Petru având în mână cheile Împărăției Cerești și Pavel fiind sabia Cuvântului, susținând împreună pe umeri, chivotul unei biserici, simbolul Bisericii sobornicești și apostolești. Biserica Apostolică și Sobornicească este în registrul superior, îndepărtat și totodată apropiat, reprezentând simbolul icoanei. Au mantiile roșii și veșmintele în combinație de roșu vermillon și brun întunecat spre negru, adică roșu mucenicia și negru monahismul. Fondul icoanei este cerul albastru regal. Prezentarea celor doi apostoli este una simetrică și echilibrat-compozițională. Chipurile sunt foarte expresive, cu trăsături fine. Compoziția este rezistentă și cromatica foarte armonioasă: roșu vermillon, albastru, galben solar, brun, gri, alb, negru. Icoana este de Nicula, Nordul Transilvaniei. Inscripția din româno-chirilică se traduce Petru Pavel. Ceea ce este de un impact vizual și estetic puternic este elementul floral, situat între cei doi apostoli, pe un petic galben-luminos. Floarea, bobocelul de trandafir, reprezintă delicatețea interioară sufletească, frumusețea Împărăției Cerurilor din fiecare suflet rugător, care stă la baza chivotului de biserică apostolească. Întreaga compoziție iconografică este încadrată de un chenar fitomorf, format dintr-o ghirlandă de ruje, cu frunze pe lujer.

tipar cahlă de colț