Reșița - Cartierul Lunca Pomostului

Alexandru Mendrea (photographer)

Istoric, localitatea este atestată din secolul al XV-lea cu numele de Rechyoka și Rechycha. Cercetările arheologice au descoperit în acest spațiu urme de locuire din perioada neolitică, dacică și romană. Este menționată în 1673 cu numele Reszinitza, ai cărei locuitori plăteau impozite către pașalâcul Timișoarei, iar în anii 1690 – 1700, izvoarele o amintesc ca depinzând de Districtul Bocșei împreună cu alte localități din Valea Bârzavei. Ea devine din 3 iulie 1771 locul de întemeiere a celui mai vechi și important centru metalurgic de pe continentul european. Odată cu nașterea uzinelor, se pun bazele Reșiței industriale. Uzinele au fost amplasate în Reșița Montana, locuită la început de cărbunari români. Mai târziu, în 1776, au fost colonizate 70 de familii germane originare din Stiria, Carinthia și Austria de Sus, iar intre 1782 – 1787 cu familii germane din regiunea Rinului. Între anii 1910 – 1925 , Reșița a avut statutul unei comune rurale, iar din 1925 a fost declarată oraș, consecință a recunoașterii dimensiunii sale de puternic centru al marii industrii siderurgice și constructoare de mașini din România modernă. Din 1968, prin Legea nr. 2 privind organizarea administrativă a teritoriului i s-a oferit gradul de municipiu, reședință a județului Caraș-Severin. Sursă: https://ro.wikipedia.org/wiki/Re%C8%99i%C8%9Ba Cartierul Lunca Pomostului continuă municipiul Reșița de-a lungul Bârzavei, de la Universitatea Eftimie Murgu până în apropiere de Muzeul Locomotivelor cu Abur. El a fost ridicat din temelie după al doilea Război Mondial, alături de cartierul Moroasa, la care pietonii pot ajunge urcând treptele de la Colegiul Național Traian Lalescu, acestea reprezentând o legătură verticală între cele două zone. sursă: https://www.igloo.ro/un-exemplu-de-bune-practici-de-mobilitate-urbana-din-romania-6-strazi-resita/ Alexandru (Sandu) Mendrea s-a născut în 1930 în România. În 1948 și-a început studiile de master în teatru și regie de film. Din 1954 s-a dedicat în totalitate artei fotografice. În scurt timp a ajuns unul dintre cei mai cunoscuți fotografi români, ceea ce i-a oferit posibilitatea să expună la peste 200 de saloane internaționale de fotografie. A câștigat câteva premii importante, iar în 1965 a obținut titlul de „Excelență a Federației Internaționale a Artiștilor Fotografi (EFIAP)”. În 1985 a emigrat în Israel, unde s-a impus rapid ca unul dintre cei mai importanți artiști. sursă: https://www.icr.ro/pagini/retrospectiva-sandu-mendrea