Icoana îl reprezintă pe Isus Hristos învățător, bust, binecuvântând cu dreapta iar în stânga ținând cartea deschisă cu textul în slavonă. ? Fața și mâinile sunt pictate pe lemn în tehnica tempera cu influențe Renascentiste. Pictura este foarte bine realizată, cu minuțiozitate Ochii mari, părul și barba lungi, castanii. Restul icoanei este acoperit cu o folie metalică argintată, fixată lateral de suport cu cuișoare metalice. Veșmintele lui Isus au bordură decorată . Chenarul bogat decorat cu motive geometrice și vegetale.

Casa Sălciua, Alba

Obiectul este un sigiliu de piatră,de forma unui trunchi de piramidă, cu baza pătrată, pe care este săpată inscripția inscrisă într-un chenar. Corpul este compus din două porțiuni deasemenea de forma unor trunchiuri de piramidă, compuse din câte trei brâuri în relief, brăzdate de linii săpate transversale. Între ele este o porțiune plană. Cromatica - alb roșcat. Prescurile erau frământate, coapte și inscripționate de femei în vârstă, "iertate".

Icoana este pictată "în oglindă", pe suport de sticlă de formă dreptunghiulară în ax vertical. Isus, este redat în prim plan, așezat pe un postament dreptunghiular,sugerând piatra mormântului(semnificația, mai evidentă în icoanele de la Nicula s-a pierdut în cele din Schei, unde Isus e așezat adesea pe o ladă ornamentată). Isus stoarce într-un potir strugurii de pe o viță care crește chiar din coasta sa. Mântuitorul, cu un veșmânt roșu în jurul mijlocului, așa cum se afla în momentul Răstignirii, fapt sugerat și de prezența crucii cu inscripția INRI(scrisă pe capătul crucii aurii aflată în spatele lui Isus). De acest moment se leagă și apariția motivului iconografic. Isus, prin sângele vărsat pe cruce a răscumpărat păcatele omenirii. Crucea este cea a patimilor, cu sulița și buretele îmbibat cu oțet care i s-a dat Mântuitorului în locul apei. Pavelescu("Pictura pe sticlă la români"), citat de Mușlea în "Icoanele pe sticlă la români…" găsește temei "reminescențe atonite și bahice". Potirul în care Isus stoarce ciorchinele a cărui sevă este tocmai sângele Lui, este potirul sfintei Împărtășanii. Chipul lui Isus, ușor stângaci, are ochii negri, melancolici, mustățile și barba scurte, bogate, părul castaniu lăsat pe umeri. Capul este întors spre stânga de unde răsare vița din coasta Sa. În jurul capului nimbul aurit simplu. Corpul are marcate detaliile anatomice. Vița viguroasă, cu mulți ciorchini roșii, bogați, și frunze mici, auriculare verzi și galbene cu nervuri albe, se sprijină pe brațele crucii, apoi coboară spre potirul aurit în care Mântuitorul stoarce seva. Câmpul albastru ultramarin cu o draperie roșie neregulată în partea de sus Compoziția este echilibrată, desenul îngrijit. Paleta cromatică variată: alb, roșu, galben, verde, albastru, bej, maron, auriu.Rama lată, băițuită, decorată cu motiv vălurit dispus longitudinal.

Obiect realizat dintr-o ramură de frasin, prin cioplire și fasonare cu cuțitul. Are formă cilindrică, iar capătul superior (mânerul) este mai pronunțat. Are culoarea naturală a lemnului.