Obiect din lemn, specific industriei casnice textile prin intermediul căruia are loc operația de tors al firelor de origine animală și vegetală. Prevăzut cu un băț lung în care sunt introduse cele două coarne ale furcii printr-o tăietură făcută la mijloc. Coarnele și bățul sunt intens decorate prin incizie si gravare cu motive simbolice și geometrice: rozete, romburi, cercuri, linii șerpuite Cromatică: culoarea naturală a lemnului.

blid

Unealtă formată dintr-o lamelă de oțel ascuțită și ușor curbată la capăt a fost introdusă într-un mâner de lemn întărit de un inel de cupru. Mânerul de lemn a fost pirogravat cu motive fitomorfe; pe una din laturi s-a trecut data: 1970. Lemnul a fost ulterior lăcuit. Cromatică: culoarea naturală a lemnului; luciu.

Lingură din lemn de tei constând dintr-o parte scobită (căuș) și o coadă. Căușul este oval, ușor ascuțit înspre vârf; coada este rotunjită în zona căușului și aplatizată în partea mediană și în partea superioară. Bogat ornamentată pe toată suprafața cozii. Decor geometrizant: motive geometrice: triunghi, cruce, romb; zig-zag, linie dreaptă; motive fitomorfe: frunză. În vârful cozii prezintă un orificiu (cu rol de agățare, prindere). Culoarea naturală a lemnului. Lucrată manual.

Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai roșii. Sfântul este îmbrăcat în straie brun-kaki și mantie roșie și mână caii cu aripile aurii. Chipul Sfântului Ilie este unul ascetic, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul. În registrul inferior sunt Sfântul Prooroc Elisei, ucenicul Sfântului Ilie, care prinde cojocul aruncat și un țăran plugar, care se ține de carul de foc al sfântului prooroc. Cele două registre paralele, cerul și pământul, sunt despărțite de un lanț din nouri albi, o mandorlă, care lasă Cerurile să se deschidă. Asemenea țăranului plugar, care ară pământul, așa și Sfântul Ilie Tesviteanul ară Cerurile cu carul de foc și biciul în mână. În registrul superior, fiind trei registre paralele, este Dumnezeu-Tatăl, care binecuvântează și un înger. Între cele trei registre există comunicare și interferență, atât semantică, cât și cromatică. Cerurile roșiatice, de apus de soare, au firicele albastre, iar câmpurile albastre au denivelări și movile roșiatice, astfel în registrul inferior, pământul este reprezentat pe straturi și benzi cromatice alternative de roșu, albastru și alb. Întreaga narațiune este segmentată de lanțuri de nouri, mandorle mari sau mici, albe sau aurii. Compoziția este amplă, dezvoltată pe registre și relații între personaje. Cromatica este armonioasă: roșu, alb, albastru, verde mușchi-de-pădure, auriu-bronziu, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Ilie.