Peisaj olandez cu țărani

http://data.europeana.eu/agent/146860

Jan van Goyen a urmat într-un anume sens recomandările pictorului și teoreticianului artei Karel van Mander care spunea că pictorii de peisaje ar trebui să-și îndrepte atenția spre drumurile cu călători și călăreți, casele oamenilor, orașele, râurile și canalele, să ilustreze viața cu problemele ei. Imaginea satului, cu drumuri și piețe animate, ipostaziind viața comunității a fost doar unul din subiectele adordate de van Goyen într-o perioadă timpurie. Motivul drumului de țară, cocioabele din lemn dărăpănate, vegetația săracă, personajele risipite pe ici pe colo, cu munca sau cu statul la taclale sunt clișee cunoscute la van Goyen, ilustrate și de lucrarea pusă în discuție. Peisajul și stafajul sunt în echilibru: natura și omul cu tot ceea ce a creat el, sunt văzute nu ca opuse ci ca un tot, o lume în care sunt incluse atât detalii familiare cât și orizonturi necunoscute. Imaginea este plină de atmosferă și transmite sentimentul distanței