1854
Scena redă mucenicia celor 40 de sfinți uciși într-un lac de lângă cetatea Sevastiei.Neputînd fi convinși să părăsească dreapta credință, ei au fost obligați să petreacă noaptea, în vreme de iarnă în mijocul lacului.Întreaga ceată a sfinților este pictată deasupra apei înghețate, cu reflexe verzui.Sfinții goi, cu câte un acoperământ de pânză albă în jurul mijlocului, sunt înfrigurați și țin mâinile la piept, în semn de smerenie și rugăciune, dar și ca efect fizic al acoperirii goliciunii și reacție la frig. Fețele lor exprimă însă bucurie și acceptare.Zugravul a îmbinat foarte expresiv aceste stări. În jurul capului au aure acoperite cu foiță de aur roasă de vreme, mărginite cu o linie roșie subțire.Deasupra cetei mucenicilor, care ocupă apropape întreg spațiul icoanei, sunt pictate pe două rânduri coroanele muceniciei, împodobite cu perle. Fond albastru de Prusia, luminat de trupurile transfigurate de suferință ale mucenicilor.Scena este dinamică, chipurile expresive, realizate prin tehnica iluminării.Pictura are trăsături tipic bizantine.Decorul natural este bine reușit, prin câteva tușe se sugerează lacul înghețat. Chenar îngust,linie subțire, albă.
Sign in to order prints, canvas, and more of this work. Browsing and full-resolution downloads stay free.