Bordeiul Castranova in Muzeul Satului, București

Gheorghe Focșa

În imagine fațada bordeiului Castranova, județul Dolj, aparținând lui Dumitru Gheorghe Măciucă (Mitru Terleanu), construit la jumătatea secolului al XIX-lea și transferat în Muzeul Satului la 1 octombrie1949. La remontare s-au folosit și piese de la bordeiul lui Ion B. Istrate, pentru completare. Din punct de vedere constructiv, conform planului însemnat cu țăruși, s-au săpat gropile pentru fiecare unitate de spațiu și s-au ars pentru impermeabilizare. Pereții longitudinali sunt făcuți din jumătăți de trunchiuri de stejar numite “pidvoare”, cioplite cu barda, așezate vertical, unele lângă altele, între “furculițe”, sprijinite cu capătul de sus în jgheabul tăiat în marginea inferioară a cosorobului de jos. Pereții transversali, numiți “primezi” sunt zidiți din cărămidă, tencuiți și văruiți. Partea principală a construcției o constituie furcile - un lemn cu crăcană la partea superioară, înfipte vertical în pământ pe care se sprijină o grindă principală longitudinală de dimensiuni mari. Grinda – meșter așezată orizontal pe linia mediană a clădirii și cea așezată în unghi drept pe tindă susțin mârtacii acoperișului. Grinda principală este susținută de amnare - bucăți de stejar cioplite. Cosorobii sunt fixați orizontal și pe lat, unul sub altul sub marginea superioară a gropii către pereții laterali, susținuți pe „furculițe”. Acoperișul este în două ape, cu șarpanta din trunchiuri de stejar cioplite cu barda în lung (mârtaci), care îndeplinesc rolul căpriorilor de la casele de suprafață și sunt dispuse cu partea convexă spre exterior și fixate în poziție înclinată. Peste mârtaci sunt puse un strat de stuf, crengi și apoi un strat de paie de grâu. În această fotografie, bordeiul are deasupra și un strat de pământ, pentru fixarea paielor. Planul, în formă de T, cuprinde 4 încăperi. Intrarea în bordei se face printr-un gârlici în pantă, ce se constituie ca o apărătoare împotriva apelor din ploi și zăpezi la intrarea locuinței și este flancat de două „cosoroabe” sculptate în formă de cap de cal, cu rol apotropaic, iar "apărătorile" fruntarului, cu rol de susținere a stratului gros de paie, sunt cioplite în formă de brad stilizat. Gârliciul are două portițe făcute din gratii, care închid intrarea de la nivelul pământului. Aici se află adăpostite sania și un jug de boi. Coborând pe panta gârliciului în groapă se intră în camera numită „la foc”, “ogeag” sau “cunie”, unde, în colțul din dreapta, se află vatra cu horn larg și două “corlate” (rame de lemn), fixate în perete, care servesc drept polițe pentru vase. Pe vatră și în restul încăperii se găsesc obiecte din lut, lemn, fier, scoarța curcubitaceelor și aramă legate de prepararea, păstrarea și servirea hranei lucrate de meșteri olari, căldărari și fierari, precum: țeste, frigări, pirostrii, clește pentru foc, tocător, linguri, solnițe, căuce, căldări, tigăi, tiugi, oale, ulcioare, căni, borcane și străchini produse în centrul de ceramică Oboga. Țestul era confecționat exclusiv de către femei din pământ framântat cu pleavă de grâu și balegă de cal, modelat pe mușuroi de pământ și uscat afară la soare. Având greutate de 50 – 60 de kilograme, țestul se mânuiește după principiul pârghiilor cu ajutorul unui drug de fier, “fierul țăstului”. El se sprijină oblic la foc cu “lanțul coșului”. Are formă de clopot și sub el se cocea pâinea nedospită sau mâncarea după ce era înfierbântat în prealabil. Tot aici se află masa mică rotundă cu trei picioare și scăunelele joase, cobilițe de cărat apa, iar sus, în cuie mari de lemn înfipte în pereți, căpisterea sau covata de mălai și de pâine. Din camera „la foc”, se intră în stânga în „celar” (cămară), ce servește ca depozit pentru unelte și pentru rezervele alimentare de iarnă. Aici găsim amnare pentru grindă, dărace, coșuri pentru paie, căldări de aramă, toarte de căldare, pinteni pentru călușari, fiare pentru cai, coasă, foarfece și custură, curățătoare de porumb, bardă, tiugă pentru sare, troc pentru păsări etc. În dreapta se află camera de locuit. În această încăpere se află o „sobă oarbă” (cu gura de alimentare a focului în peretele despărțitor), de formă prismatică și diverse piese de mobilier lucrate în zonă – paturi, lăzi de zestre și poliță. Cele două paturi late din scânduri prinse în pari bătuți în pământ acoperite cu rogojini și scoarțe ocupă unghiul opus intrării. Căpătâiele lungi și pernițe pătrate alese în război sau alese cu mâna completează decorul cromatic. La unghiul celor două paturi și la capătul dinspre fereastră sunt așezate lăzile de zestre. În ele se păstrează îmbrăcămintea de sărbătoare. Când a treia generație își aduce lada de zestre în bordei, cea mai veche dintre ele, lada bătrânei trece la păstrare sub pat. În lungul peretelui lateral, pe polița lungă sunt așezate icoana pictată pe lemn și piese de ceramică. Gospodăria din Castranova din Muzeul Satului mai cuprinde: pătul din nuiele pentru știuleți de porumb, fântână cu cumpănă, gard din uluci și poartă, troiță (nu sunt vizibile în fotografie)