Sfântul Mare Mucenic Haralambie, făcător-de-minuni, este cel mai bătrân mucenic din cei prăznuiți de creștini. Este cunoscut ca și făcător-de-minuni, vindecător de boli și ocrotitor al caselor familiilor creștine. Central este pictat Sfântul, îmbrăcat cu veșminte liturgice, arhierești, cu sacos alb, cu liniuțe roșii și albastre, felon roșu vermillon și epitrahil verde-brun, cu trei cruci bronzii graffiate, și are aureolă bronzie. Fiind foarte bătrân, are barbă albă-sură, lungă. În mâna stângă are Sfânta Evanghelie închisă și cu mâna dreaptă ține în lanț ciuma, reprezentată antropo-zoomorfic și Binecuvântează. Ciuma, simbolizând boala incurabilă și moartea, are coarne de diavol, fiind, totodată și păcatul, patima, aducătoare de moartea duhovnicească. În registrul superior, în dreapta și în stânga sfântului ierarh, sunt două îngeri păzitori. În registrul inferior, este un câmp de o alternanță cromatică verde-olive cu striații roșii, iar în registrul superior este cerul albastru cobalt cu elemente astrale stilizate roșii și albe, astfel creându-se o simetrie compozițională. Întreaga narațiune iconografică este încadrată de un chenar geometric arhitectural și astral. Două coloane și o arcadă de boltă sugerează Biserica. Cromatica este armonioasă: albastru cobalt, roșu vermillon, verde olive, vernil, roz, bronziu, brun, alb, negru. Armonia cromatică se întrepătrunde estetic cu detaliile minuțioase ale desenului. Icoana este de Țara Făgărașului.

Unknown artist

Sfântul Mare Mucenic Haralambie, făcător-de-minuni, este cel mai bătrân mucenic din cei prăznuiți de creștini. Este cunoscut ca și făcător-de-minuni, vindecător de boli și ocrotitor al caselor familiilor creștine. Central este pictat Sfântul, îmbrăcat cu veșminte liturgice, arhierești, cu sacos alb, cu liniuțe roșii și albastre, felon roșu vermillon și epitrahil verde-brun, cu trei cruci bronzii graffiate, și are aureolă bronzie. Fiind foarte bătrân, are barbă albă-sură, lungă. În mâna stângă are Sfânta Evanghelie închisă și cu mâna dreaptă ține în lanț ciuma, reprezentată antropo-zoomorfic și Binecuvântează. Ciuma, simbolizând boala incurabilă și moartea, are coarne de diavol, fiind, totodată și păcatul, patima, aducătoare de moartea duhovnicească. În registrul superior, în dreapta și în stânga sfântului ierarh, sunt două îngeri păzitori. În registrul inferior, este un câmp de o alternanță cromatică verde-olive cu striații roșii, iar în registrul superior este cerul albastru cobalt cu elemente astrale stilizate roșii și albe, astfel creându-se o simetrie compozițională. Întreaga narațiune iconografică este încadrată de un chenar geometric arhitectural și astral. Două coloane și o arcadă de boltă sugerează Biserica. Cromatica este armonioasă: albastru cobalt, roșu vermillon, verde olive, vernil, roz, bronziu, brun, alb, negru. Armonia cromatică se întrepătrunde estetic cu detaliile minuțioase ale desenului. Icoana este de Țara Făgărașului.