Sfântul Mare Mucenic Haralambie, făcător-de-minuni și vindecător de boli, este cel mai bătrân mucenic din cei prăznuiți de creștini. Este cunoscut ca și făcător-de-minuni, vindecător de boli și ocrotitor al caselor familiilor creștine. Central este pictat Sfântul, îmbrăcat cu veșminte liturgice, arhierești, cu sacos galben-orange, mantie-felon roșie vermillon și epitrahil brun-bronziu, cu două cruci negre brodate. Are și aureolă. Fiind bătrân, are barbă sură. Cu mâna dreaptă binecuvântează și cu mâna stângă ține Sfânta Evanghelie închisă. La picioarele lui este ciuma, reprezentată antropomorfic și zoomorfic. Ciuma, simbolizând boala incurabilă și moartea, are coarne de diavol, fiind, totodată și păcatul, patima, aducătoare de moartea duhovnicească. Sfântul Haralambie are în spatele lui, în registrul secundar, îndepărtat, elemente de arhitectură, zidurile de cetate și biserici. Fondul registrului superior este cerul albastru cobalt și văzduhul verde, bogate în elemente astrale - stele roșii și albe, iar în registrul inferior fondul este un câmp alternativ cromatizat paralel cu galben și verde. Pe cât priveliștea este încântătoare, ca de grădina Raiului, pe atât monstrul ciumei este înfiorător, creându-se o antiteză puternică între păcat și sfințenia vindecătoare. În registrul superior este Dumnezeu-Tatăl Binecuvântând și Îngerul care îi aduce Sfântului Haralambie cununa de mucenicie. Cromatica este armonioasă: albastru cobalt, ceruleum, roșu vermillon, orange, galben-ocru, verde văratic, rozaliu, brun, bronziu, alb, negru. Cromatica se întrepătrunde estetic cu detaliile minuțioase ale desenului. Icoana este din Țara Oltului. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Haralambie.

Unknown artist

Sfântul Mare Mucenic Haralambie, făcător-de-minuni și vindecător de boli, este cel mai bătrân mucenic din cei prăznuiți de creștini. Este cunoscut ca și făcător-de-minuni, vindecător de boli și ocrotitor al caselor familiilor creștine. Central este pictat Sfântul, îmbrăcat cu veșminte liturgice, arhierești, cu sacos galben-orange, mantie-felon roșie vermillon și epitrahil brun-bronziu, cu două cruci negre brodate. Are și aureolă. Fiind bătrân, are barbă sură. Cu mâna dreaptă binecuvântează și cu mâna stângă ține Sfânta Evanghelie închisă. La picioarele lui este ciuma, reprezentată antropomorfic și zoomorfic. Ciuma, simbolizând boala incurabilă și moartea, are coarne de diavol, fiind, totodată și păcatul, patima, aducătoare de moartea duhovnicească. Sfântul Haralambie are în spatele lui, în registrul secundar, îndepărtat, elemente de arhitectură, zidurile de cetate și biserici. Fondul registrului superior este cerul albastru cobalt și văzduhul verde, bogate în elemente astrale - stele roșii și albe, iar în registrul inferior fondul este un câmp alternativ cromatizat paralel cu galben și verde. Pe cât priveliștea este încântătoare, ca de grădina Raiului, pe atât monstrul ciumei este înfiorător, creându-se o antiteză puternică între păcat și sfințenia vindecătoare. În registrul superior este Dumnezeu-Tatăl Binecuvântând și Îngerul care îi aduce Sfântului Haralambie cununa de mucenicie. Cromatica este armonioasă: albastru cobalt, ceruleum, roșu vermillon, orange, galben-ocru, verde văratic, rozaliu, brun, bronziu, alb, negru. Cromatica se întrepătrunde estetic cu detaliile minuțioase ale desenului. Icoana este din Țara Oltului. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Haralambie.