Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai roșii. Sfântul este îmbrăcat în straie și mantie roșie și mână caii cu aripile tot roșii. Chipul Sfântului Ilie este unul ascetic, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul. În registrul inferior sunt Sfântul Prooroc Elisei, ucenicul Sfântului Ilie, care prinde cojocul alb aruncat și un țăran plugar, care ară pământul cu un plug tras de doi boi albi. Cele două registre paralele, cerul și pământul, sunt despărțite de un lanț din nouri albi, o mandorlă, care lasă Cerurile să se deschidă. Asemenea țăranului plugar, care ară pământul, Sfântul Ilie Tesviteanul ară Cerurile cu carul de foc și biciul în mână. Pe câmpurile arate sunt doi iepurași albi, element zoomorf inedit în compoziția iconografică. Între cele două registre există comunicare și interferență, atât semantică, cât și cromatică. Fondul este albastrul ultramarin al cerului înnourat de ploaie, dar totodată și bogat în stele albe și roșii. Întreaga narațiune este segmentată de lanțuri de nouri, mandorle mari sau mici, albe. Densitatea și alternanța cromatică foarte vie și armonioasă este specifică Țării Făgărașului. Compoziția este amplă, dezvoltată pe registre și relații între personaje. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, albastru ultramarin, gri, etrol, bronziu, bru, verde mușchi de pădure, verde olive, kaki și alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Ilie.

Unknown artist

Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai roșii. Sfântul este îmbrăcat în straie și mantie roșie și mână caii cu aripile tot roșii. Chipul Sfântului Ilie este unul ascetic, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul. În registrul inferior sunt Sfântul Prooroc Elisei, ucenicul Sfântului Ilie, care prinde cojocul alb aruncat și un țăran plugar, care ară pământul cu un plug tras de doi boi albi. Cele două registre paralele, cerul și pământul, sunt despărțite de un lanț din nouri albi, o mandorlă, care lasă Cerurile să se deschidă. Asemenea țăranului plugar, care ară pământul, Sfântul Ilie Tesviteanul ară Cerurile cu carul de foc și biciul în mână. Pe câmpurile arate sunt doi iepurași albi, element zoomorf inedit în compoziția iconografică. Între cele două registre există comunicare și interferență, atât semantică, cât și cromatică. Fondul este albastrul ultramarin al cerului înnourat de ploaie, dar totodată și bogat în stele albe și roșii. Întreaga narațiune este segmentată de lanțuri de nouri, mandorle mari sau mici, albe. Densitatea și alternanța cromatică foarte vie și armonioasă este specifică Țării Făgărașului. Compoziția este amplă, dezvoltată pe registre și relații între personaje. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, albastru ultramarin, gri, etrol, bronziu, bru, verde mușchi de pădure, verde olive, kaki și alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Ilie.